SABCS2019: Adăugarea capecitabinei la chimioterapia standard crește supraviețuirea în cancerul de sân triplu negativ, încă din stadiile timpurii ale bolii

  • Health literacy



Adăugarea capecitabinei la chimioterapia standard în cancerul de sân triplu negativ crește supraviețuirea fără recidivă (disease free survival) cu 18% și supraviețuirea globală (OS – overall survival) cu 22%, conform unei metaanalize prezentate în cadrul Simpozionul dedicat Cancerului de Sân de la San Antonio. Rezultatele sugerează beneficii ale tratamentului încă din stadii incipiente de boală, chiar dacă acesta e administrat înainte sau după intervenția chirurgicală.

Sala congres San Antonio
Sursa foto – SABCS

Autorii au căutat studii randomizate care au inclus cel puțin 100 de pacienți și au evaluat tratamentul în stadii incipiente de boală, ca terapie adjuvantă sau neoadjuvantă.  Metaanaliza a inclus 12 studii și au fost colectate date de la peste 15 000 de pacienți, cu vârsta medie la diagnostic de 54 de ani. 55,9% aveau tumori în stadiul 2 la momentul diagnosticului și 74% prezentau afectare ganglionară. 18,2% dintre pacienți au primit tratament neoadjuvant și 81,8% chimioterapie adjuvantă.

abonare

Adăugarea capecitabinei la chimioterapia standard, fie înainte sau după intervenția chirurgicală crește atât supraviețuirea globală cât și supraviețuirea fără recidivă a bolii.

Au fost realizate de-a lungul timpului numeroase studii randomizate care au evaluat pacienți tratați în stadii precoce de boală cu acest medicament însă aceasta este prima metaanaliză care folosește datele originale de la fiecare pacient (individual patient data meta-analysis). Deși înlocuirea altui tratament standard cu capecitabină nu a determinat modificări ale DFS, s-a observat că adăugarea capecitabinei la chimioterapia sistemică a determinat îmbunătățirea semnificativă a valorilor DFS.

Rezultatele susțin utilizarea tratamentului în stadiile incipiente de boală și aduc dovezi în plus pentru completarea ghidurilor actuale. Ghidul NCCN ( National Comprehensive Cancer Network) recomandă folosirea capecitabinei ca tratament adjuvant în caz de boală reziduală sau în urma chimioterapiei neoadjuvante cu taxani sau antricicline. În acest context, doar pacienții în stadii precoce de boală și la risc înalt ar avea indicație pentru tratament, astfel fiind permisă selecția riguroasă a cazurilor și evitarea expunerii la posibile toxicități suplimentare determinate de capecitabină.

Pentru cancerul de sân triplu negativ, în stadii incipiente, strategiile terapeutice includ  chimioterapia și intervenția chirurgicală. Deși chimioterapia adjuvantă și neoadjuvantă demonstrează eficiență, rata de recidivă este mare – până la 10% dintre cei în stadiul I vor recidiva și până la 50% în stadiul III.

Capecitabina este aprobată în monoterapie sau ca tratament combinat cu docetaxel în cancerul de sân metastatic.

Sursa foto Research Gate

Cancerul de sân triplu negativ este un diagnostic de excludere, reprezentând un subtip caracterizat prin lipsa receptorilor cunoscuți a fi asociați cu dezvoltarea neoplasmului – receptorii de estrogen, progesteron și HER2. Prezența acestor receptori permite administrarea unor tratamente precum trastuzumabul sau tamoxifenul. În cancerul de sân triplu negativ opțiunile terapeutice sunt limitate. Comparativ cu tipurile HR+ (hormone receptor), cancerul de sân triplu negativ este considerat agresiv, prognosticul fiind rezervat în multe cazuri. Tratamentul standard de primă linie pentru cancerul triplu negativ este chimioterapia, însă 50% dintre paciente prezintă de obicei boală reziduală, iar în aceste situații speranța de viață este mult mai redusă.

Deși s-au realizat progrese remarcabile în ultimii 50 de ani, cancerul de sân triplu negativ reprezintă în continuare o provocare. Noile tratamente precum inhibitorii PARP sau inhibitorii PD-1 schimbă deja perspectivele și în cazul acestui subtip de neoplasm agresiv.

Tratamentul cancerului de sân se bazează pe strategii comprehensive, în prezent. Cancerul de sân triplu negativ este o boală eterogenă iar eforturile în cercetare sunt concentrate asupra identificării  unor driveri moleculari pentru caracterizarea precisă a fiecărui subtip cu implicații asupra diagnosticului și tratamentului.

Citește și