Canalul Youtube Raportul de gardă
Rolul educației pentru sănătate în medicina personlizată

Scleroza multiplă: ce este, cum se diagnostichează și tratează?

mm
20 Dec 2018
8603 Views
2

Fie că sunteți pus în faţa diagnosticului sau sunteți îngrijorat în legătură cu anumite manifestări ale afecţiunii, este important să ştiţi că boala nu trebuie să vă acapareze viaţa şi că simptomele pot fi controlate.

Cu toate că scleroza multiplă (SM) este o afecţiune cronică, prezentă pe durata întregii vieţi, există tratamente care pot încetini evoluţia bolii, pot reduce frecvenţa puseelor şi care împreună cu schimbări simple ale stilului de viaţă, pot să ofere o calitate a vieţii mult îmbunătăţită.

abonare

Când se suspectează scleroza multiplă?

Pacientul tipic cu SM este un adult tânăr cu una sau mai multe episoade clinice distincte de disfuncție a sistemului nervos central (precum tulburări vizuale, amorțeli, furnicături, slăbiciune, etc) urmate de rezoluție cel puțin parțială parțială. Simptomele apar în cursul a mai multor ore sau zile și se remit gradual în săptămâni sau luni. Remisia acestor simptome poate fi incompletă.

Diagnosticul este pus pe baza criteriilor McDonald care iau în considerare dovezi clinice, imagistice (rezonanță magnetică) și/sau analize ale lichidului cefalorahidian.

sm-rmn-leziuni

Imagine rezonață magnetică: multiple leziuni sclerotice. Sursă 

Câteva din simptomele care pot apărea în SM sunt:

  • Amorțeli sau slăbiciune la unul sau mai multe membre;
  • Pierdere parțială sau completă a vederii, de obicei unilaterală, adesea însoțită de durere la mișcarea globilor oculari;
  • Vedere dublă;
  • Dureri;
  • Senzații de șoc electric la anumite mișcări ale gâtului (semn Lhermitte);
  • Tremor, lipsa de coordonare sau mers instabil;
  • Probleme în vorbire;
  • Oboseală;
  • Amețeală;
  • Disfuncții urinare.
ms-clinica-feature

Simptomele principale ale SM. Sursă

Cât de frecventă este SM?

La nivel mondial se estimează că mai mult 2.5 milioane de persoane prezintă SM, 500.000 din acești fiind în Uniunea Europeană.

SM este de 2-3 ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu SM au vârstele cuprinse între 20 şi 50 ani. SM este mai frecvent întâlnită la caucazieni şi la descendenţii nord-europeni.

Ce este SM?

SM este o boală neurologică cu evoluție cronică, de cauză încă necunoscută. Teoria cea mai acceptată este că SM începe ca o boală inflamatorie mediată imun caracterizată de limfocite autoreactive (în mod normal celule imune recunosc celulele proprii sănătoase și nu acționează împotriva lor, în cazul bolilor autoimune această recunoaștere este deficitară ceea ce duce la atacul de către sistemul imun asupra unor celule sănătoase normale).

Este o condiție heterogenă cu elemente clinice și patologice diferite, în funcție de mecanismul de distrugere celulară. Principalele mecanisme incriminate în geneza bolii sunt inflamația, demielinizarea și degenerarea axonală.

În funcție de localizare, leziunile pot cauza diferite simptome, iar cu cât există mai multe leziuni sau dimensiunea acestora este mai mare, cu atât riscul de a resimţi simptomele este mai ridicat.

  • O leziune la nivelul trunchiului cerebral poate cauza ameţeală, simptome vizuale precum vederea încețoșată, întunecată, cu pete sau neclară, durere la nivelul globilor oculari;
  • O leziune la nivelul măduvei spinării poate cauza simptome musculare sau motorii, precum slăbiciune, rigiditate, tendinţa de a scăpa lucrurile din mână, senzaţia de îngreunare, neîndemânare sau stângăcie sau lipsa coordonării mişcărilor;
  • O leziune la nivelul nervului optic poate provoca pierderea vederii şi dureri oculare.

Cum evoluează SM?

Există patru tipare de progresie a SM în funcție de recăderi și gravitatea simptomelor de fond între atacuri.

ms-clinica-progresie

Modele evoluție SM. Sursă

Cea mai frecvent întâlnită formă (aproximativ 85% din cazuri) este cea recurent remisivă (SMRR). Este caracterizată prin pusee imprevizibile în care simptomele se accentuează (aceste pusee sunt denumite şi “recăderi”, “atacuri”, “exacerbări”, “recurenţe”). Acestea pot avea loc în orice moment, şi pot fi de o severitate medie sau crescută. În SMRR, recăderile sunt urmate de o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă de remisiune completă sau parţială a simptomelor. Remisiunea incompletă după o recădere poate conduce la creşterea dizabilităţii.

O recădere este un eveniment care durează mai mult de 24 de ore şi în care reapar semnele clinice anterioare sau apar simptome noi. Doar un medic poate diagnostica un episod ca recădere.

SM și dizabilitatea

Una din îngrijorările pacienților diagnosticați cu SM este dezvoltarea unor dizabilități severe. Chiar dacă acest lucru este posibil, nu este obligatoriu. În timp, SM poate duce la leziuni permanente ale nervilor, care acumulându-se duc la dizabilități. Modul în care evoluează SM diferă de la pacient la pacient.

sm-daly-global

Povara de dizabilitate la nivel global a SM. Sursă

Studiile arată că pacienții cu un număr crescut de leziuni cerebrale și recăderi în fazele incipente ale bolii au o progresie mai rapidă a bolii.

Vestea bună este că există tratamente prin care se poate reduce activatea bolii şi frecvenţa recăderilor, şi chiar încetinirea progresiei dizabilităților în SM cu recăderi. De aceea, numeroşi experţi în domeniu sunt de părere că începerea tratamentului imediat după diagnosticarea SM, este extrem de importantă.

Tratamentul SM

Chiar dacă nu există tratamente care să vindece SM, sunt disponibile terapii care şi-au dovedit beneficiile în modificarea evoluţiei naturale a bolii, în creșterea perioadei dintre recăderi, scurtarea duratei şi severităţii recăderilor, în scăderea activităţii leziunilor cerebrale şi în întârzierea progresiei dizabilităţilor neurologice.

Există mai multe modalităţi de abordare terapeutică în SM:

  • Tratamente care modifică evoluţia bolii;
  • Tratamentul puseelor (recăderilor);
  • Tratamentul simptomelor.

Chiar dacă nu există tratament care să vindece SM, studiile au demonstrat eficacitatea tratamentelor care modifică evoluţia bolii. Eficacitatea tratamentului este influenţată în mod favorabil atunci când medicaţia este luată în mod regulat, urmând cu strictețe recomandarea medicului specialist neurolog.

Dacă aveţi nelămuriri sau întâmpinaţi dificultăţi în administrarea regulată a tratamentului, nu ezitaţi să discutaţi despre acestea cu medicul neurolog şi/sau asistenta medicală. Personalul medical vă poate oferi suportul de care aveţi nevoie.

Chiar dacă vă este administrat un tratament pentru SM, pot să apară perioade în care să resimţiţi simptome care se agravează brusc, sau pot apărea simptome noi. Apariția unei astfel de recăderi, nu arată ineficiența tratamentului de fond. Pe durata recăderii este posibil ca medicul specialist să vă prescrie tratamente care să amelioreze viteza de recuperare funcţională. Dacă vă confruntaţi cu o recădere trebuie să contactaţi cât mai repede medicul neurolog şi/sau asistenta medicală.

Este important să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre simptomele resimţite, durata şi severitatea acestora. Doar personalul medical vă poate recomanda medicaţia prin care puteţi ţine sub control simptomele în SM, precum miorelaxante (pentru diminuarea crampelor şi a spasmelor musculare), analgezice (pentru ameliorarea simptomelor dureroase), anticolinergice (pentru îmbunătăţirea controlului vezicii urinare), etc.

Citește și:

2 Responses

Leave a Comment

Your email address will not be published.