STUDIU. Combinația spartalizumab, dabrafenib și trametinib crește supraviețuirea în melanomul BRAF+, chiar și la pacienții cu prognostic nefavorabil

  • Altfel despre Cancer



Asocierea unui inhibitor PD-1 (spartalizumab) cu un inhibitor BRAF (dabrafenib) și un inhibitor MEK (trametinib) a condus către o supraviețuire globală la 12 luni de 86,1% la pacienții cu melanom BRAF V600 mutant, avansat și netratat anterior. Rezultatele au fost obținute în faza 3 a studiului COMBI-i, prezentat în cadrul ediției a 16-a a Congresului Internațional al Societății pentru Cercetarea Melanomului (SMR). În plus, combinația terapeutică a fost eficientă la pacienți care au în general prognostic scăzut, cei cu nivel ridicat al lactat dehidrogenazei (LDH) și stadiu IV M1c al bolii.

„Am observat că după această combinație terapeutică, toți pacienții au înregistrat un anumit grad de reducție tumorală, sau cel puțin boală stabilă, ceea ce este nemaipomenit. Acest lucru ne face să ne gândim că asocierea ar putea fi folosită la pacienții cu cel mai slab prognostic, mai ales având în vedere că nimeni nu a întâmpinat progresia bolii și s-a înregistrat o rată foarte bună de răspuns”, a declarat Prof. Dr. Georgina V. Long, co-autor al studiului, președintele Melanoma Medical Oncology and Translational Research la Melanoma Institute Australia.

Rezultate din studii anterioare au arătat că adăugarea spartalizumab la tratamentul cu dabrafenib și trametinib, conduce către ameliorarea ratelor de răspuns obiectiv comparativ cu dabrafenib+trametinib.

abonare

Studiul clinic COMBI-i aflat în desfășurare evaluează spartalizumab (400 mg administrat odată la 4 săptămâni), plus dabrafenib (150 mg de două ori pe zi) și trametinib (2 mg zilnic) la pacienții cu melanom BRAF V600 cu mutație sălbatică, metastatic sau nerezecabil. Pacienții incluși în studiu au avut vârstă medie de 55 de ani (între 23-76 de ani). Majoritatea (69%) avea un status ECOG de performanță de 0 iar 56% prezentau cel puțin 3 localizări ale bolii.

Date preliminare ale studiului au fost prezentate în cadrul Congresului Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO 2019) după o durată medie de urmărire de aproximativ 20 de luni:

  • rata de răspuns obiectiv a fost de 78%;
  • răspunsul complet s-a înregistrat la 42% din pacienți și era menținut în continuare la 10 din 15 pacienți;
  • durata medie a răspunsului a fost de 20,7 luni iar rata duratei medii a răspunsului la 12 luni, de 80,3%.

La Congresul Internațional al Societății pentru Cercetarea Melanomului au fost prezentate datele actualizate:

  • rata supraviețuirii globale (OS) de 86,1%, respectiv 66,7% la pacienții cu nivel crescut al lactat dehidrogenazei (LDH), și 75% în rândul pacienților în stadiu IV M1c
  • rata supraviețuirii fără progresia bolii la 12 luni (PFS) de 66,7%, respectiv 33,3% în rândul pacienților cu LDH crescut, și 50% la pacienții aflați în stadiu IV M1c
  • rata duratei medii a răspunsului la 12 luni (DOR) de 80,3%, respectiv 64,8% la pacienții cu nivel ridicat al LDH, și 67,7% la cei cu stadiu IV M1c al bolii

Mai mult decât atât, pacienții cu nivel ridicat al ADN-ului tumoral circulant, încărcătură mutațională tumorală (TMB) scăzută, niveluri crescute ale factorilor imunosupresivi în micromediul tumoral (TME), și/sau niveluri scăzute  ale expresiei genelor celulelor T inflamatorii, au fost mai susceptibili în a înregistra supraviețuire fără progresia bolii la 12 luni.

Datele legate de siguranța combinației au fost reevaluate și au arătat că toți pacienții au suferit un efect advers de grad cel puțin 1: febră, frison, fatigabilitate, tuse, dureri articulare. Reacții adverse severe asociate tratamentului s-au petrecut la 36% din pacienți. Nu s-a înregistrat niciun deces.

Citește și: