De ce unele medicamente nu funcționează sau provoacă reacții adverse? O cercetare pe aproape 100.000 de persoane arată cât de mult contează profilul genetic
Toate persoanele incluse într-un studiu desfășurat pe aproape 100.000 de participanți au prezentat cel puțin o variantă genetică asociată cu răspunsul la medicamente. Mai mult, aproape un sfert dintre participanți primiseră anterior un medicament pentru care profilul lor genetic putea avea implicații asupra eficacității sau siguranței tratamentului. Rezultatele, publicate în revista Science Translational Medicine, evidențiază potențialul testării farmacogenomice de a contribui la alegerea unor tratamente mai sigure și mai eficiente, adaptate caracteristicilor genetice individuale.
Cercetarea, coordonată de specialiști de la Universitatea din Pittsburgh, a utilizat date din programul american All of Us Research Program, o inițiativă a National Institutes of Health (NIH), care integrează informații genomice, clinice și privind stilul de viață pentru dezvoltarea medicinei personalizate.
Studiul a arătat că 100% dintre participanți prezentau cel puțin o variantă farmacogenomică, numărul median fiind de nouă variante per persoană. În plus, 99,5% dintre participanți aveau cel puțin un fenotip farmacogenomic pentru care există recomandări privind prescrierea medicamentelor.

Ce este farmacogenomica și cum influențează genele răspunsul la tratament?
Farmacogenomica studiază modul în care variațiile genetice influențează răspunsul organismului la medicamente, inclusiv eficacitatea tratamentului, metabolizarea substanțelor active și riscul de reacții adverse.
Diferențele genetice pot influența activitatea enzimelor implicate în metabolizarea medicamentelor, transportul acestora în organism sau interacțiunea cu țintele terapeutice. În consecință, aceeași doză poate produce efecte diferite la două persoane.
De exemplu, anumite variante genetice pot determina metabolizarea mai lentă a unui medicament, favorizând acumularea acestuia și creșterea riscului de toxicitate. Alte variante pot accelera metabolizarea sau pot reduce transformarea unui promedicament în forma sa activă, diminuând eficacitatea tratamentului.
Prin testarea farmacogenomică, aceste particularități pot fi identificate înaintea inițierii tratamentului sau în momentul reevaluării unei terapii, oferind medicului informații suplimentare pentru selectarea medicamentului și ajustarea dozei.
Totuși, răspunsul la tratament nu este determinat exclusiv de genetică. Vârsta, funcția renală și hepatică, bolile asociate, interacțiunile medicamentoase și alți factori clinici rămân esențiali în stabilirea conduitei terapeutice.
Studiul a analizat 16 gene implicate în răspunsul la medicamente
Cercetătorii au analizat datele de secvențiere a întregului genom (whole-genome sequencing – WGS) și le-au corelat cu informațiile din dosarele electronice de sănătate ale participanților.
Analiza a inclus 16 gene sau regiuni genetice cu relevanță farmacogenomică, printre care CYP2D6, CYP2C19, CYP2C9, DPYD, TPMT, SLCO1B1, UGT1A1 și VKORC1.
Aceste gene sunt implicate în procese biologice diferite, cu implicații pentru numeroase clase de medicamente:
- CYP2C19 – influențează activarea clopidogrelului și metabolizarea anumitor inhibitori ai pompei de protoni;
- CYP2D6 – participă la metabolizarea unor antidepresive, analgezice și alte medicamente;
- DPYD – influențează degradarea fluoropirimidinelor utilizate în oncologie, precum 5-fluorouracilul și capecitabina;
- SLCO1B1 – codifică un transportor hepatic, iar anumite variante pot crește riscul de miopatie asociată unor statine;
- TPMT și NUDT15 – influențează riscul de toxicitate hematologică în cazul tratamentelor cu tiopurine.
Rezultatele au indicat că variantele farmacogenomice sunt extrem de frecvente în populație, însă prezența unei asemenea variante nu înseamnă automat că persoana va dezvolta reacții adverse sau că un anumit tratament va fi ineficient.
Relevanța clinică depinde de varianta identificată, de fenotipul prezis și de medicamentul administrat.
Aproape un sfert dintre participanți primiseră medicamente pentru care profilul genetic era relevant
Unul dintre rezultatele importante ale studiului a fost identificarea unei suprapuneri între variantele genetice cu implicații clinice și istoricul tratamentelor prescrise.
Astfel, 24,4% dintre participanți prezentau atât un fenotip farmacogenomic pentru care există recomandări de prescriere, cât și o expunere anterioară la un medicament influențat de acel fenotip.
Printre medicamentele identificate cel mai frecvent în această analiză s-au numărat:
- Ondansetronul, utilizat pentru prevenirea și tratamentul grețurilor și vărsăturilor;
- Ibuprofenul, un antiinflamator nesteroidian;
- Omeprazolul și pantoprazolul, utilizate în tratamentul afecțiunilor asociate secreției acide gastrice;
- Atorvastatina, indicată pentru reducerea colesterolului și prevenirea evenimentelor cardiovasculare.
Aceste rezultate nu demonstrează că participanții au prezentat efecte adverse sau eșec terapeutic. Ele indică însă faptul că informațiile farmacogenomice ar fi putut fi relevante pentru deciziile de prescriere.
De asemenea, nu toate asocierile dintre gene și medicamente au același nivel de evidență sau necesită modificarea tratamentului.
Peste 17.000 de variante genetice anterior nedocumentate
Cercetarea a identificat peste 17.000 de variante genetice care nu fuseseră documentate anterior în genele analizate.
Un alt obiectiv important a fost caracterizarea distribuției variantelor farmacogenomice în populații cu origini genetice diverse.
Studiile genomice anterioare au inclus disproporționat de multe persoane cu ascendență europeană, ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la alte populații. Această problemă poate afecta estimarea frecvenței variantelor și interpretarea rezultatelor testelor genetice.
Prin includerea unor participanți cu origini diferite, programul All of Us oferă posibilitatea identificării unor variante rare sau insuficient caracterizate și a unor diferențe între frecvențele alelelor farmacogenomice.
Descoperirea unei variante genetice noi nu înseamnă însă că aceasta are automat relevanță clinică. Sunt necesare analize suplimentare pentru stabilirea efectului funcțional și a eventualelor implicații asupra tratamentului.
Extinderea diversității genetice în cercetare este importantă pentru dezvoltarea unor recomandări farmacogenomice aplicabile unui număr cât mai mare de pacienți, indiferent de originea populațională.
Cum ar putea fi integrată testarea farmacogenomică în practica medicală?
Rezultatele susțin dezvoltarea unei abordări proactive, în care informațiile farmacogenomice sunt disponibile înainte ca pacientul să aibă nevoie de un anumit medicament.
În locul efectuării unui test genetic separat pentru fiecare tratament, testarea prin paneluri farmacogenomice permite investigarea simultană a mai multor gene relevante pentru diferite clase de medicamente.
Rezultatele ar putea fi integrate în dosarul electronic de sănătate, unde sistemele informatice de suport decizional ar putea genera alerte atunci când medicul prescrie un medicament pentru care există o interacțiune relevantă cu profilul genetic al pacientului.
Un exemplu este clopidogrelul, un antiagregant plachetar utilizat după anumite intervenții cardiovasculare. Variantele genei CYP2C19 asociate cu reducerea activității enzimatice pot diminua transformarea medicamentului în metabolitul său activ, influențând eficacitatea tratamentului.
În oncologie, identificarea unor variante cu funcție redusă în gena DPYD poate contribui la prevenirea toxicităților severe asociate fluoropirimidinelor, prin adaptarea dozei sau alegerea unei alternative terapeutice, conform recomandărilor clinice.
Implementarea pe scară largă necesită însă evaluarea costurilor, infrastructură de laborator, interpretare standardizată și integrarea informațiilor genetice în fluxurile clinice.
Farmacogenomica, o componentă importantă a medicinei personalizate
Studiul arată că variațiile genetice relevante pentru răspunsul la medicamente sunt aproape universale, iar o proporție importantă a populației poate primi, de-a lungul vieții, tratamente pentru care aceste informații sunt utile.
Totuși, cercetarea este observațională și nu demonstrează că testarea farmacogenomică universală îmbunătățește rezultatele clinice sau este cost-eficientă în toate situațiile.
Pentru extinderea utilizării sale sunt necesare dovezi privind beneficiul clinic, prioritizarea interacțiunilor gene–medicament cu relevanță demonstrată și dezvoltarea unor mecanisme de rambursare.
Integrarea farmacogenomicii în practica medicală ar putea reprezenta un pas important către prescrierea personalizată, în care alegerea tratamentului nu se bazează exclusiv pe diagnostic, ci și pe particularitățile biologice ale fiecărui pacient.
Citește și
Inteligența artificială generativă a fost utilizată pentru sprijinirea redactării acestui articol. Materialul a fost verificat, editat și aprobat de echipa Raportul de Gardă, care își asumă responsabilitatea editorială pentru conținutul publicat.
