STUDIU. Diagnosticul de precizie al infecțiilor urinare ar trebui să se bazeze pe evaluarea răspunsului imun, nu doar pe simpla urocultură
Infecțiile tractului urinar (ITU) reprezintă unele dintre cele mai comune și frecvente infecții de cauză bacteriană. Acestea apar atunci când bacteriile de la nivelul pielii sau rectului ajung în uretră și migrează, cu afectarea tractului urinar. Infecțiile urinare apar cel mai des la nivelul vezicii urinare, având denumirea de cistită. Persoanele de sex feminin sunt mai predispuse la acest tip de infecție, deoarece uretra este mai scurtă și mai aproape de rect, cu facilitarea pătrunderii bacteriilor la nivelul tractului urinar.
Într-un studiu condus de cercetătorii de la UCL, publicat în Science Advances, a fost descoperit că mai multe tipuri de bacterii au capacitatea de a se localiza la nivelul pereților vezicii urinare, cu persistența infecțiilor urinare în ciuda tratamentului. Câțiva patogeni au demonstrat invazie intracelulară, dar și unele bacterii comensale, cum ar fi Escherichia coli, sugerând că invazia este o strategie de supraviețuire generală și nu doar un marker al agresivității agentului patogen. Pentru realizarea studiului s-a utilizat un model tisular inovator 3D care a permis evaluarea precisă a interacțiunilor dintre organismul uman și 6 tipuri de bacterii implicate frecvent în infecțiile urinare.
O concluzie importantă a studiului a fost că celulele sistemului imunitar pot distinge între tipurile de bacterii (cele care produc infecții ale tractului urinar de cele care nu), indiferent de capacitatea acestora de a invada peretele vezicii urinare sau nu. Toate bacteriile cauzatoare de infecții au stimulat producerea de citokine (molecule imune care transmit informații între leucocite, fiind implicate în mecanismele inflamației, cu apărarea împotriva agenților infecțioși), cu îndepărtarea primului strat de celule al peretelui vezicii urinare. Bacteriile care doar colonizează vezica urinară și pătrund la nivelul peretelui acesteia nu duc la declanșarea unui răspuns imun.
Bazându-se pe aceste rezultate, specialișii consideră că metodele de diagnostic pentru infecțiile tractului urinar ar putea să se bazeze pe identificarea agentului patogen în funcție de răspunsul sistemul imunitar și nu prin urocultură, deoarece există foarte multe specii bacteriene la nivelul vezicii urinare. Astfel este foarte greu de identificat agentul cauzator al infecției, însă organismul uman are capacitatea de a distinge între bacteriile comensale și cele care dăunează.
„Unele specii bacteriene atât ‘bune’, cât și ‘rele’ au format capsule la nivelul peretelui vezicii urinare, cel mai probabil ca un mod de supraviețuire în acest mediu. Acest lucru nu reprezintă o problemă dacă se întâmplă cu o bacterie <buna>. Dar dacă bacteria provoacă o infecție poate deveni o problemă serioasă pentru diagnostic și tratament, deoarece patogenul nu va fi detectat neapărat într-o probă de urină sau antibioticele vor putea pătrunde foarte greu”, a declarat profesor Jennifer Rohn, autor principal al studiului de la UCL Division of Medicine într-un articol publicat în NewsWise.
În acest studiu, cercetătorii de la UCL au dezvoltat modele celulare tridimensionale capabile să mimeze mediul biologic și funcțiile țesuturilor de la nivelul vezicii urinare, pentru a observa interacțiunea dintre patogeni și celule cu o acuratețe crescută. Aceste culturi celulare au fost expuse la 6 specii de bacterii găsite în mod frecvent la nivelul țesutului urotelial: Escherichia coli, Enterococcus faecalis, Pseudomonas aeruginosa, Proteus mirabilis, Streptococcus agalactiae și Klebsiella pneumoniae.
Aceste descoperiri ar putea să schimbe abordarea terapeutică în infecțiile tractului urinar persistente, cu medicamente care pot penetra țesuturile pentru a ajunge la populațiile bacteriene din peretele vezicii urinare. În cadrul UCL se caută noi metode de administrare intracelulară a medicamentelor pentru a eradica patogenii localizați acolo.
Anual sunt diagnosticate aproximativ 400 de milioane de cazuri cu ITU, cu înregistrarea a aproximativ 250.000 de decese asociate cu rezistența la antibiotice. Deși infecțiile urinare sunt privite ca simple infecții bacteriene, au un grad de recurență de aproximativ 30% în primele 6 luni de la diagnostic, în ciuda terapiei cu antibiotice. Diagnosticul se bazează pe prelevarea unor mostre de urină cu uroculturi, deși a fost demonstrat că multe dintre infecțiile urinare nu sunt decelate prin această metodă.
Citește și:
- CE SPUN STUDIILE despre febră. Care este rolul determinării temperaturii corpului în contextul pandemiei COVID-19?
- Săptămâna de Luptă împotriva Rezistenței la Antimicrobiene 2021. Dr. Marius Geantă: „sperăm să convingem cât mai mulți oameni că antibioticele nu tratează infecții virale”
- Podcast #știința360. Dr. Marius Geantă, despre monitorizarea de rutină a rezistenței la antimicrobiene prin secvențierea genomică a apelor uzate