Cercetările prezentate la Congresul Mondial de Cardiologie 2019 evidențiază problemele pe care le întâmpină bărbații care trăiesc singuri, adesea aceștia nerespectând schema de tratament anticoagulant.
Dr. Anders N. Bonde de la Spitalul Universitar Gentofte, Copenhaga, Danemarca explică: „Studiul nostru sugerează că, atunci când vine vorba de controlul anticoagulării, bărbații sunt mai dependenți de partenerul lor decât sunt femeile”
Warfarina este o substanță cu efect anticoagulant folosită la nivel mondial pentru prevenirea atacului vascular cerebral la pacienții cu fibrilație atrială.
Problema pe care o întâmpină pacienții este legată de dozarea cantității necesare tratamentului: o doză prea mică favorizează formarea unui cheag de sânge și poate provoca un accident vascular cerebral, în timp ce o cantitate prea mare poate determina sângerare.
Monitorizarea continuă a sângelui se face cu ajutorul măsurătorilor raportului internațional normalizat (INR), fiind necesare pentru ca tratamentul cu warfarina să fie sigur și eficient. Controlul INR este monitorizat prin timp în intervalul terapeutic (TTR), ceea ce înseamnă procentul de timp cu concentrații optime de warfarină în sânge pentru a preveni accidentul vascular cerebral și a evita sângerarea.
În trecut, au existat studii legate de controlul coagulării sângelui, însă factorii
socio-economici nu au fost foarte mult luați în considerare, în principal fiind analizate variabile clinice prezentând un TTR scăzut – depresie sau cancer. Acest studiu a examinat influența stării de conviețuire asupra timpului în interval terapeutic (TTR), atât la bărbați cât și la femei care prezintă fibrilație atrială.
Pentru identificarea pacienților au fost folosite registrele daneze, fiind monitorizați 4.800 de pacienți cu fibrilație atrială și care utilizează warfarina ca tratament. Participanții la studiu au fost deosebiți prin diferite criterii precum vârsta, sexul și dacă trăiesc singuri sau în parteneriat. În plus, factorii cunoscuți că influențează TTR-ul, cum ar fi depresia, cancerul, medicația, au fost monitorizați și ajustați într-un model clar. În final s-a demonstrat că TTR median la bărbații care trăiesc împreună cu partenera a fost de 57%. După ajustarea factorilor cu influență asupra TTR-ul s-au observat diferențe semnificative, fiind o scădere cu 3,6% față de bărbații care trăiesc cu cineva.
Dr. Bonde: „Bărbații care trăiau singuri aveau un control scăzut al anticoagulării. Impactul vieții pe cont propriu a fost mai mare decât mai mulți factori cunoscuți anterior ca afectând TTR-ul, cum ar fi cancerul, utilizarea medicamentelor care interacționează sau insuficiența cardiacă”
De asemenea, femeile care trăiau singure aveau TTR-ul mai scăzut decât femeile care trăiau în cuplu, dar după ajustare diferența a fost foarte mică (0,2%) și nesemnificativă.
„Femeile care trăiesc singure au adesea relații mai bune cu copiii sau o rețea mai largă de oameni care le-ar putea ajuta să gestioneze un medicament solicitant precum warfarina. În plus, divorțurile sunt adesea mai dificile pentru bărbați decât pentru femei, iar cel mai mare procent de pacienți cu un diagonstic legat de abuzul de alcool (despre care se știe că este important pentru controlul anticoagulării) s-a găsit la bărbații care trăiesc singuri”, explică dr. Bonde.
O metodă alternativă sugerată de dr. Bonde pentru bărbați ar fi utilizarea unui nou tip de medicament, un anticoagulant oral non-vitamina K antagonist (NOAC), care este mai ușor de administrat și are mai puține interacțiuni cu alimentele și medicamentele în comparație cu warfarina.
Concluzia dr. Bonde a fost că „bărbații care trăiesc pe cont propriu pot avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a utiliza warfarina, precum educație, vizite la domiciliu, contacte telefonice sau vizite suplimentare de urmărire.”
