Esențial în sănătate publică. Cea mai amplă istorie a tuberculozei, realizată în Europa de Est. Când a apărut infecția cu bacilul Koch la om?
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial în sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului Covid-19, dar și al altor boli infecțioase emergente care amenință sănătatea la nivel local și internațional.
Știrile săptămânii 1 – 6 ianuarie 2024
Cea mai amplă istorie a evoluției tuberculozei, realizată în Europa de Est. Când a apărut infecția cu bacilul Koch la om?
Tuberculoza (TB) la om datează de mult mai mult timp decât se credea anterior, conform cercetătorilor maghiari care au publicat cel mai amplu studiu asupra istoriei TB în Europa de Est.
Regiunea istorică a Bazinului Carpatic a fost evidențiată ca fiind cea mai bine studiată în ceea ce privește infecția TB, datorită eforturilor semnificative ale instituțiilor maghiare. Cercetarea asupra evoluției tuberculozei, incluzând un număr mare de cazuri, dintr-o regiune geografică relativ redusă, este considerată la unică la nivel global. Această cercetare focalizată a condus la o înțelegere mai profundă și mai cuprinzătoare a prevalenței și caracteristicilor bolii în această zonă de-a lungul a mii de ani.
Apariția TB în populațiile umane datează cu zeci de mii de ani mai devreme decât rapoartele de până acum. Cercetările realizate la Universitatea din Szeged și Universitatea Eötvös Loránd sugerează că rămășițele neanderthaliene din Ungaria, datând de peste 32.000 de ani, prezintă semne de TB.
Analizele indică faptul că locuitorii neanderthalieni din peștera Subalyuk din Ungaria, care au trăit acum mai mult de 32.000 de ani, ar fi putut suferi de infecție TB. Această descoperire schimbă cronologia apariției TB la oameni și oferă un nou context pentru istoria evolutivă a acesteia.
Cercetătorii au construit o bază de date cuprinzătoare reprezentând cazurile de TB din secolele al II-lea până în secolul al XVI-lea în Bazinul Carpatic. Această bază de date include date primare, cum ar fi sexul și vârsta, alături de descrieri detaliate ale infecțiilor. Includerea fotografiilor și radiografiilor îmbogățește și mai mult setul de date, permițând o înțelegere mai nuanțată a manifestării și progresiei bolii în timp.
Numărul cazurilor, alături de descrierile amănunțite, sunt un punct de plecare important pentru viitoare studii moleculare pentru a înțelege evoluția bacilului Koch.
Un model AI poate alerta din timp care dintre noile variante SARS-Cov-2 au cel mai mare risc de a genera noi valuri de infecții
Multe cercetări din ultimii 3 ani s-au concentrat asupra dezvoltării modelelor de prezicere a traiectoriei pandemiei pe baza datelor epidemiologice, însă niciunul dintre acestea nu s-a concentrat pe prezicerea răspândirii în funcție de tipul de variantă. De asemenea, datele genetice nu au fost încă integrate în modelele epidemiologice existente care își propun să surprindă traiectoria infecției.
Un nou studiu publicat în PNAS Nexus arată modul în care pot fi utilizate la potențialul maxim datele genetice specifice variantelor SARS-Cov-2 împreună cu informațiile epidemiologice pentru a prezice traiectoria răspândirii variantelor nou descoperite.
Cu ajutorul unui model bazat pe inteligență artificială AI se pot identifica precoce tipurile de variante ale virusului SARS-CoV-2, asociate cu cel mai mare risc de a cauza focare de infecție. Prin analizarea unui set extins de date, compus din nouă milioane de secvențe genomice din 30 de țări diferite, studiul a furnizat informații valoroase despre dinamica SARS-CoV-2.
Realizarea cheie a acestei cercetări constă în capacitatea de a identifica rapid variantele susceptibile să provoace valuri semnificative de COVID-19 într-un interval de timp remarcabil de scurt, de la una la două săptămâni de la detectarea lor inițială.
Microplasticul din mediu, vector pentru transmiterea infecțiilor patogene la om
Particulele de microplastic de sub 5mm sunt din ce în ce mai des întâlnite în ecosistemele marine și de apă dulce. Acestea reprezintă o problemă semnificativă de mediu, dar și de sănătate publică, deoarece aceste particule acționează ca vectori pentru o varietate de patogeni, inclusiv bacterii și virusuri.
Un studiu publicat în Eco-Environment & Health a evaluat rolul microplasticelor ca drept mijloc de transmitere a patogenilor în diferite medii acvatice.
Rezultatele pot informa politicile de sănătate publică, demonstrând nevoia de a controla sursele de poluare cu microplastice. Autorii studiului atrag atenția asupra importanței colaborării interdisciplinare, incluzând domenii precum ecotoxicologia, microbiologia și epidemiologia. Strategiile ar trebui să vizeze determinarea încărcăturii de patogeni infecțioși din microplastice și depășirea provocărilor tehnice în eșantionarea și detectarea patogenilor.
Producția de plastic a depășit-o pe cea a majorității celorlalte materiale artificiale fabricate începând cu anii 1950 și se estimează că 11% din deșeurile de plastic produse în 2016, adică aproximativ 19–23 de milioane de tone, au ajuns în medii acvatice. Plasticul de dimensiuni mari suferă degradare în mediu și se descompune încet în particule mici, cunoscute sub numele de microplastice secundare. Aproximativ 80% din cercetările privind transmiterea patogenilor prin intermediul microplasticelor au fost publicate începând cu 2021, mai ales din cauza pandemiei COVID-19, care a dus la utilizarea pe scară largă a măștilor de unică folosință, mănușilor și altor echipamente de protecție personală, precum și la creșterea preocupării publice atât pentru microplastice, cât și pentru transmiterea patogenilor.
O nouă clasă de anticorpi care pot neutraliza multiple variante ale virusului gripal
Vaccinurile antigripale sunt dezvoltate în fiecare an pe baza predicțiilor legate de posibilele variante dominante. O direcție majoră de cercetare este identificarea vaccinurilor gripale care sunt mai eficiente în protejarea împotriva mai multor variante simultan.
Recent, a fost descoperită o nouă clasă de anticorpi capabili să neutralizeze diverse forme ale virusului gripal, ceea ce ar putea ajuta la dezvoltarea unor vaccinuri antigripale cu spectru mai larg. Cercetarea a fost realizată de Universitatea din Pittsburgh, iar rezultatele sunt publicate în PLOS Biology.
Studiul se concentrează pe capacitatea anticorpilor de a ținti o proteină virală numită hemaglutinină, esențială pentru pătrunderea virusului gripal în celule. Rezultatele sunt relevante având în vedere evoluția rapidă a virusului gripal, care adesea duce la apariția unor noi tulpini rezistente la anticorpii și vaccinurile existente.
A fost abordată o provocare specifică în dezvoltarea vaccinurilor antigripale: unii anticorpi care pot neutraliza un subtip al virusului gripal nu pot neutraliza alte subtipuri din cauza variațiilor minore în hemaglutinină.
Prin intermediul unei serii de teste efectuate cu probe de sânge de la pacienți, s-a identificat o nouă clasă de anticorpi capabilă să neutralizeze anumite tulpini H3 și anumite tulpini H1, cu sau fără inserția 133a. Există caracteristici moleculare particulare care diferențiază acești anticorpi de alți anticorpi capabili să neutralizeze încrucișat tulpinile H1 și H3 prin alte mijloace.
Rezultatele susțin și trecerea de la vaccinurile gripale tradiționale cultivate în ouăle de găină, la metode moderne de fabricație.
Durata contactului cu o persoană infectată cu SARS-CoV-2 are un impact mai mare în transmitere decât proximitatea
Un studiu realizat la Universitatea Oxford și publicat în revista Nature a analizat date de la peste 7 milioane de persoane, din aplicația COVID-19 a Serviciului Național de Sănătate (NHS) pentru a determina cum măsurătorile bazate pe date colectate printr-o aplicație mobilă se corelează cu infecțiile reale cu SARS-CoV-2. Durata contactului cu o persoană infectată s-a dovedit mai importantă decât simpla apropiere de aceasta. Expunerea pentru perioade lungi la o distanță mare a reprezentat un risc la fel de mare ca expunerea de scurtă durată pe distanțe mici.
Aplicațiile de urmărire a contacților au contribuit la eficientizarea anchetelor epidemiologice și ar putea estima riscurile de infecție cu o acuratețe mare, însă necesită evaluări regulate pentru o funcționalitate îmbunătățită.
Studiul a integrat date din aplicația NHS COVID-19 cu teste pozitive pentru SARS-CoV-2, analizând șapte milioane de notificări de expunere între aprilie 2021 și februarie 2022. Expunerile scurte au demonstrat o creștere liniară în probabilitatea transmiterii raportate, la o rată de 1.1% pe oră. După câteva ore, această creștere a probabilității de transmitere a încetinit pe măsură ce probabilitatea de infecție a continuat să crească.
Aceste rezultate susțin acuratețea aplicației și dezvoltarea unor instrumente similare, sugerând includerea duratei expunerii în urmărirea manuală a contacților și în strategiile de gestionare a unei epidemii.
Autorii studiului au explicat că tehnologiile digitale care ar eficientiza măsurile de sănătate publică nu sunt folosite la adevăratul potențial și consideră că probabil experiența acumulată din pandemia COVID-19 nu este încă utilizată optim pentru pregătirea în fața altor amenințări similare.
Citiți știrile esențiale pentru sănătatea publică din săptămânile anterioare.