#ESMO25. Pacientele cu cancer ovarian cu risc crescut de recidivă ar putea fi identificate mai devreme cu ajutorul unor noi biomarkeri
Expresia crescută a proteinelor imuno-oncologice VISTA (B7-H5) și VEGF-A a fost asociată cu un prognostic semnificativ mai nefavorabil la pacientele cu cancer ovarian recurent cu reapariție întârziată, conform unei analize retrospective a studiului ANITA, prezentată la conferința European Society of Medical Oncology (ESMO) 2025.
Studiul ANITA, de fază III, a evaluat dacă adăugarea atezolizumabului la chimioterapia pe bază de platină, urmată de întreținerea cu niraparib, aduce beneficii suplimentare față de tratamentul standard la paciente cu recidivă tardivă (interval liber de tratament ≥ 6 luni).
Au fost incluse aproximativ 550 de paciente, cu o perioadă mediană de urmărire de 28.6 luni. Randomizarea s-a făcut în funcție de tipul de dublet de platină utilizat, intervalul liber de tratament, statusul BRCA și exprimarea PD-L1. În total, 53% dintre paciente primiseră anterior bevacizumab, iar 11% fuseseră tratate cu un inhibitor PARP.
Rezultatele primare au arătat că adăugarea atezolizumabului nu a prelungit perioada fără agravarea bolii comparativ cu terapia standard.
Ulterior s-a realizat și studiul biomarkerilor. Analiza multiplex a probelor de plasmă de la 332 de paciente, realizată cu ProcartaPlex™ immunoassay, a permis cuantificarea simultană a până la 80 de proteine. În total, au fost analizate 74 de proteine implicate în răspunsul imun, formarea de vase de sânge și procesele inflamatorii. Nivelurile ridicate ale proteinelor VISTA, VEGF-A, CD31 (PECAM-1) și uPAR s-au asociat cu o evoluție mai rapidă a bolii și cu o durată mai scurtă de supraviețuire, iar valorile crescute ale proteinei LOX-1 au fost legate de o supraviețuire globală mai redusă.
În analiza detaliată care a luat în considerare simultan mai mulți factori, s-a constatat că nivelurile crescute ale proteinelor VISTA, CA125, VEGF-A și CD96 (Tactile) rămân indicatori independenți ai unui prognostic nefavorabil, putând semnala pacientele cu risc crescut de evoluție rapidă a bolii. Printre factorii clinici care au fost, de asemenea, legați de un prognostic mai slab se numără tot statusul BRCA și exprimarea PD-L1, perioada de timp care a trecut de la ultima chimioterapie cu platină și stadiul inițial al bolii. Această combinație de biomarkeri moleculari și date clinice poate ajuta la identificarea pacientelor care necesită o monitorizare mai atentă sau intervenții terapeutice mai intensive.
Relevanța clinică:
- Nu s-au observat interacțiuni semnificative între nivelurile proteinelor și răspunsul la tratament, indicând că aceste biomarkeri au valoare prognostică, nu predictivă.
- Rezultatele susțin datele de literatură existente privind rolul VEGF-A ca marker de prognostic nefavorabil în cancerul ovarian și sugerează că inhibarea căii VEGF de exemplu cu bevacizumab poate influența pozitiv evoluția bolii în anumite subgrupuri de paciente.
- Proteinele VISTA și VEGF-A ar putea fi utilizate în viitor pentru identificarea pacientelor cu risc crescut și eligibilitatea pentru trialuri clinice, însă este necesară validarea independentă și stabilirea pragurilor de expresie înainte de utilizarea clinică.
Citește și:
- #ESMO25. Adaugarea abemaciclib la terapia endocrină prelungește supraviețuirea generală la pacientele cu cancer mamar cu risc ridicat
- #ESMO25. Un algoritm de inteligență artificială evaluează sănătatea timusului pentru a prezice eficiența imunoterapiei pentru multiple tipuri de cancere
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.