#EULAR20. Consumul de analgezice opioide a crescut în domeniul reumatologiei – un sfert dintre pacienții cu artroză primesc acest tratament
Opioidele sunt o clasă de medicamente cu riscuri la fel de mari ca beneficiile: sunt esențiale în tratamentul durerilor care, altfel, ar scădea major calitatea vieții (precum în reumatologie sau oncologie), însă aduc cu sine riscul de a dezvolta dependență și alte reacții adverse. În cadrul Congresului Ligii Europene de Luptă Împotriva Reumatismului (EULAR) 2020, un studiu a lansat un avertisment, legat de creșterea consumului de opioide: în mai puțin de 10 ani, consumul de opioide în artroză a crescut cu 10%.
Despre studiul prezentat
Analiza a fost realizată în Catalonia, Spania, și a utilizat baza de date Information System For Research In Primary Care (SIDIAP), care include 80% din populația din regiune (aproximativ 6 milioane de pacienți analizați). Au fost urmărite recomandările terapeutice și eliberările de medicamente pentru pacienții adulți care au primit un diagnostic de artroză (indiferent de articulațiile implicate, centrale sau periferice), timp de un an de la diagnostic. Cele patru analgezice opioide urmărite au fost codeina, tramadolul, fentanilul, și morfina (ultimele trei fiind considerate opioide forte).
Între anii 2007 și 2012, aproximativ 15% dintre pacienți aveau în schema terapeutică un opioid, la 1 an de la diagnostic. În 2016, această incidență se apropie de 25% dintre pacienți. Analiza pe subgrupuri relevă următoarele:
- Utilizarea opioidelor forte a avut o creștere mai pronunțată: de la 8% (2007) la 20% (2016);
- Utilizarea opioidelor în rândul femeilor a fost în mod constant mai mare (cu 4%);
- Utilizarea opioidelor în grupa de vârstă avansată este cu 10% mai mare decât utilizarea de către tineri;
- Utilizarea opioidelor a fost cu 6% mai mare printre pacienții cu o situație socio-economică mai precară;
- Utilizarea în mediul urban a fost cu 1% mai mare decât cea în mediul urban.
Boala urmărită în studiu, artroza, poate afecta diverse articulații din organism, și are o incidență și prevalență în creștere. În cadrul EULAR20, aceste variabile au fost raportate, din 195 de țări, din 1990 până în 2017. În 2017, 3754,2 de persoane din 100.000 sufereau de artroză, dintre care 181,2 erau nou diagnosticate – ceea ce reprezintă o creștere cu 9,3% și, respectiv, 8,2% față de 1990. Prevalența crește odată cu vârsta, iar sexul feminin este mai afectat.
EULAR20- impactul opioidelor în reumatologie
Opioidele sunt o clasă terapeutică esențială în reumatologie, deoarece durerea cronică este un simptom frecvent al bolilor musculo-articulare. Mai multe studii prezentate în cadrul EULAR 2020 au abordat această chestiune, a frecvenței prescrierii de opioide și analgezice în bolile reumatismale. Un registru de pacienți din Belgia a indicat o utilizare a opioidelor (excluzând tramadol, considerat mai puternic) de 14-15% la pacienții cu poliartrită reumatoidă, artrită psoriazică și spondilita anchilozantă. În plus, în cadrul acestor boli, un studiu din Islanda a relevat faptul că administrarea de opioide continuă și după prescrierea de inhibitori de TNF-alfa (o clasă terapeutică înalt eficientă în controlul inflamației și durerii) – observație ce sugerează că pacienții tind să administreze aceste analgezice cu potențial mare de dependență, chiar după ce durerea este bine controlată terapeutic.
În Marea Britanie au fost identificați câțiva factori care se asociază cu utilizarea pe termen lung a opioidelor, prescrise în maladii non-oncologice (ceea ce include, în principal, boli reumatologice): debutul terapiei cu o doză ridicată, vârsta înaintată, diagnosticul de fibromialgie sau boli reumatologice sau antecedentele de chirurgie majoră.
Tratamentul durerii în reumatologie
Opioidele reprezintă o resursă terapeutică eficientă și sigură, iar riscul de dependență fizică și psihică este minim, dacă sunt prescrise în indicații precise – în cazul artrozelor, în cure de tratament de 4-12 săptămâni. În afară de dependență, reacțiile adverse includ greață, vărsături, constipație, vertij și fatigabilitate, dar și riscul de scădere critică a frecvenței respiratorii. În plus, datorită efectelor asupra sistemului nervos central, simptomele de sevraj pot fi severe.
“Dorim să atragem atenția asupra unei abordări responsabile a acestei categorii de medicamente, atât din partea medicului, cât și din partea pacientului. În terapia durerii cronice, opioidele trebuie indicate doar în cadrul unui program complex, prescris și supervizat de către medici, psihologi și psihoterapeuți. Prescrierea de opioide trebuie întreruptă atunci când efectul benefic scade sau dispare,” a afirmat Prof. Dr. John Isaacs de la Universitatea din Newcastle, Marea Britanie, membru al comitetului științific EULAR, în legătură cu studiul din Catalonia.
Durerea trebuie evaluată în contextul mai larg al pacientului – influențele sale sociale, culturale, dar și structura genetică și psihologică pot modifica impactul real al durerii. Metodele nonfarmacologice și comunicarea deschisă și eficientă cu pacientul trebuie să reprezinte elementele inițiale ale terapiei.
Citește și:
- #EULAR2020. Tratamentul cu biologice anti-TNF reduce cu aproape 50% riscul tromboemobolic în poliartrita reumatoidă
- #EULAR2019. Vaccinurile sunt sigure și eficiente la pacienții cu boli reumatismale
- #EULAR2019. Noile priorități în spondilita anchilozantă: diagnosticul precoce și dezvoltarea de terapii țintite