#EUPHW. Sănătate publică aplicată: de la politici la practică. Ce face sănătatea publică să funcționeze cu adevărat și de ce avem nevoie de o abordare multisistemică?
Acest material face parte din campania digitală „Applied Public Health: From Policy to Practice, Building Trust Across Systems and Society” („Sănătate publică aplicată: de la politici la practică, construind încredere în sisteme și în societate”), dezvoltată de Centrul pentru Inovație în Medicină (INOMED) în contextul EUPH Week 2026 (Săptămâna Europeană a Sănătății Publice 2026). Articolul este aliniat cu prima temă a săptămânii – „Aligning all policies with public health” („Alinierea tuturor politicilor la obiectivele sănătății publice”).
„Sănătatea începe cu modul în care ne construim comunitățile. Inovația în sănătate nu înseamnă doar tratamente noi, ci și prevenție mai inteligentă, implementare mai bună, implicare reală a cetățenilor și capacitatea de a ajunge la comunitățile care, de cele mai multe ori, rămân în urmă.”
— Dr. Marius Geantă
Sănătatea publică este adesea discutată în termeni de politici, strategii și recomandări. Dar, în practică, succesul unei măsuri de sănătate publică nu depinde doar de existența unui cadru legislativ sau a unor dovezi științifice solide. Depinde de ceva mult mai complex: capacitatea sistemelor și a comunităților de a transforma recomandările în comportamente, iar politicile în practici cotidiene.
În acest sens, sănătatea publică aplicată („applied public health”) reprezintă mai mult decât implementarea unor măsuri tehnice. Ea presupune traducerea politicilor în intervenții care funcționează în viața reală, în contexte sociale, culturale și economice extrem de diferite.
În ultimii ani, Europa a dezvoltat unele dintre cele mai ambițioase inițiative în domeniul prevenirii bolilor netransmisibile – de la Europe’s Beating Cancer Plan și Misiunea Cancerului, până la EU Safe Hearts Plan pentru sănătatea cardiovasculară. În paralel, progresele științifice și tehnologice au accelerat: medicina personalizată, instrumentele digitale, inteligența artificială, testarea genetică și noile modele predictive creează oportunități fără precedent.
Și totuși, rezultatele rămân profund inegale.
Incidența cancerului, mortalitatea cardiovasculară, accesul la prevenție, screening sau tratamente inovatoare continuă să varieze semnificativ între Est și Vest, între urban și rural, între grupuri sociale diferite. Uneori, diferențele nu sunt generate de lipsa tehnologiei, ci de lipsa condițiilor necesare pentru ca tehnologia să poată fi utilizată eficient și echitabil.
Aceasta este una dintre marile lecții ale ultimilor ani: sănătatea publică nu funcționează într-un singur sistem. Funcționează la intersecția mai multor sisteme – medicale, sociale, educaționale, informaționale, culturale și politice.
De ce politicile bune nu sunt întotdeauna suficiente?
În sănătatea publică există o tendință firească de a considera că elaborarea unei politici reprezintă punctul culminant al procesului. În realitate, politica este doar începutul.
Între recomandare și implementare există un spațiu complex, influențat de:
- nivelul de alfabetizare în sănătate;
- infrastructura medicală și digitală;
- gradul de încredere în instituții;
- capacitatea administrativă locală;
- rețelele sociale și comunitare;
- modul în care informația circulă și este interpretată.
Acest lucru devine evident mai ales în comunitățile vulnerabile sau insuficient deservite („underserved communities”), unde barierele sunt rareori doar medicale. Uneori, prevenția eșuează nu pentru că oamenii nu au auzit mesajele, ci pentru că mesajele nu sunt percepute ca relevante, credibile sau aplicabile contextului lor de viață.
Din acest motiv, abordările moderne din sănătatea publică se îndepărtează treptat de modelul exclusiv „top-down” și încep să includă mecanisme de co-creare și participare comunitară.
Lecțiile venite din „living labs”: de la populații țintă la parteneri reali
Una dintre direcțiile care capătă tot mai multă relevanță la nivel european este utilizarea „living labs” – ecosisteme reale de colaborare între cercetători, autorități, profesioniști din sănătate și cetățeni.
În cadrul proiectului european 4P-CAN, coordonat de Centrul pentru Inovație în Medicină (INOMED), Living Lab-ul din Lerești (Argeș) a devenit un exemplu relevant pentru modul în care prevenția poate fi construită împreună cu comunitatea, nu doar pentru comunitate.
Experiența acumulată acolo a arătat că factorii de risc pentru cancer nu sunt distribuiți aleatoriu și nici strict individual. Ei circulă prin rețele sociale, relații de încredere și structuri comunitare. Comportamentele legate de fumat, alimentație, screening sau adresabilitate către servicii medicale sunt influențate de familie, lideri locali, relații informale și contexte culturale.
Acest tip de abordare mută accentul:
- de la individ → la rețele interumane;
- de la transmiterea de informații → la construire de încredere;
- de la intervenții standardizate → la soluții adaptate contextului local.
În același timp, astfel de inițiative arată că implicarea comunității nu trebuie să fie una „extractivă”, în care cetățenii sunt doar surse de date. Comunitățile trebuie să devină parteneri reali în designul și implementarea intervențiilor de sănătate publică.
Alfabetizarea în sănătate și provocarea „deșerturilor de prevenție”
Una dintre cele mai importante teme care traversează astăzi proiectele europene de sănătate publică este alfabetizarea în sănătate („health literacy”).
În mod tradițional, aceasta este definită drept capacitatea unei persoane de a găsi, înțelege și utiliza informații pentru a lua decizii legate de sănătate. În practică însă, alfabetizarea în sănătate reflectă mult mai mult: nivelul de încredere, relația cu instituțiile, accesul la tehnologie și capacitatea de a naviga într-un ecosistem informațional din ce în ce mai fragmentat.
În proiectul CURTAIN, coordonat de asemenea de INOMED, această problematică este abordată într-o manieră integrată, prin dezvoltarea primului Cancer Literacy Score la nivel european, construit în șapte țări europene. Obiectivul nu este doar măsurarea nivelului de alfabetizare în sănătate, ci înțelegerea modului în care aceasta diferă între regiuni, grupuri sociale și contexte culturale.
Proiectul pornește de la o realitate esențială: alfabetizarea în sănătate nu este distribuită uniform. Există adevărate „deșerturi de prevenție”, unde lipsa accesului la informație de calitate, nivelul redus de încredere și vulnerabilitatea la dezinformare creează condiții pentru agravarea inegalităților.
În era digitală, problema nu mai este doar lipsa informației, ci și competiția dintre informație și dezinformare.
De ce avem nevoie de o abordare multisistemică?
În multe cazuri, sănătatea publică continuă să fie abordată predominant prin prisma sistemului medical. Dar experiențele recente arată că intervențiile eficiente apar atunci când mai multe sisteme lucrează împreună:
- sănătate;
- educație;
- administrație locală;
- cercetare;
- comunități;
- media și spațiul digital;
- organizații civice și grupuri de pacienți.
Aceasta este esența unei abordări multisistemice.
De exemplu, în proiectul PERFECTO, dedicat screeningului pediatric pentru hipercolesterolemia familială (FH), prevenția cardiovasculară nu este abordată exclusiv medical. Proiectul integrează componente de alfabetizare în sănătate, comunicare personalizată și înțelegere a comportamentelor sociale care influențează acceptarea screeningului și a testării genetice.
Rezultatele preliminare arată o situație aparent paradoxală:
- nivelul de cunoaștere privind riscurile genetice este redus;
- dar disponibilitatea oamenilor de a face testare crește semnificativ atunci când recomandarea vine din partea unor profesioniști sau persoane în care au încredere.
Cu alte cuvinte, deciziile de sănătate sunt rareori pur individuale. Ele sunt relaționale.
Încrederea – infrastructura invizibilă a sănătății publice
Poate cea mai importantă lecție a ultimilor ani este că încrederea nu reprezintă un rezultat secundar al sistemului, ci o infrastructură esențială a acestuia.
Fără încredere:
- politicile sunt ignorate;
- prevenția nu este adoptată;
- dezinformarea se propagă mai rapid;
- tehnologia poate accentua inegalitățile.
Construirea încrederii presupune însă mai mult decât campanii de comunicare. Presupune:
- participare;
- transparență;
- adaptare la context;
- continuitate;
- capacitatea de a asculta comunitățile și de a integra experiențele lor în procesul decizional.
Aceasta este direcția în care sănătatea publică europeană începe să evolueze: de la politici uniforme către modele mai flexibile, participative și orientate către implementare reală.
De la politici la practică
În final, întrebarea esențială nu este doar dacă avem politici bune. Ci dacă ele pot funcționa în viața reală.
Sănătatea publică aplicată înseamnă exact acest lucru: transformarea dovezilor și strategiilor în intervenții care ajung efectiv la oameni, în mod echitabil, relevant și sustenabil.
Pentru că, în cele din urmă, sănătatea publică funcționează atunci când oamenii au nu doar acces la servicii, ci și încrederea și contextul necesare pentru a le utiliza.
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.
Citește și:
- Starea sănătății în UE 2023. Ce profil de țară are România
- #EWAC25. De la cercetare la impact: proiectele ReThinkHPVaccination și 4P-CAN, recunoscute de Uniunea Europeană ca exemple de inovație în prevenția personalizată a cancerului
- Codul European împotriva Cancerului ediția a 5-a