STUDIU. De ce unele persoane sunt mai predispuse la hipertensiune arterială? Rolul ceasului biologic și al factorilor genetici
Perturbarea ritmului circadian este asociată cu un risc crescut de apariție a hipertensiunii arteriale, potrivit unui nou studiu publicat în revista npj Cardiovascular Health. Cercetarea, care a inclus peste 107.000 de participanți din UK Biobank, a arătat că persoanele cu un nivel ridicat al unui indice al dezechilibrului circadian au prezentat un risc relativ cu 34% mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială, comparativ cu persoanele din categoria cu valori reduse ale indicelui. Asocierea a fost deosebit de pronunțată la participanții cu predispoziție genetică ridicată.
Studiul a investigat și mecanismele biologice care ar putea explica această relație, identificând 15 proteine și 58 de metaboliți potențial implicați în procese inflamatorii, metabolismul lipidic și funcția vasculară. Rezultatele sugerează că interacțiunea dintre factorii asociați ritmului circadian și susceptibilitatea genetică ar putea avea relevanță pentru identificarea persoanelor cu risc cardiovascular crescut.
Ritmul circadian reprezintă sistemul intern de reglare a proceselor biologice care se desfășoară într-un ciclu de aproximativ 24 de ore. Acesta coordonează alternanța somn–veghe, secreția hormonală, metabolismul energetic și activitatea cardiovasculară. Tensiunea arterială prezintă variații fiziologice pe parcursul zilei, fiind influențată de mecanisme circadiene, activitatea sistemului nervos autonom și comportamentele individuale.
Perturbarea sincronizării dintre ceasul biologic intern și factorii de mediu sau comportamentali a fost asociată în cercetările anterioare cu diferite afecțiuni metabolice și cardiovasculare. Noul studiu extinde aceste observații, evaluând simultan caracteristicile asociate dezechilibrului circadian, riscul genetic și profilurile proteomice și metabolomice.
Cum a fost evaluat dezechilibrul circadian?
Cercetarea a inclus 107.270 de participanți din UK Biobank, fără hipertensiune arterială la momentul inițial. Pe parcursul unei perioade de monitorizare care a însumat aproximativ 1,69 milioane de ani-persoană, au fost înregistrate 10.311 cazuri noi de hipertensiune arterială.
Pentru evaluarea dezechilibrului circadian, cercetătorii au utilizat un indicator compozit denumit Circadian Imbalance Index (CII), construit pe baza a cinci caracteristici:
- Cronotipul individual, care reflectă preferința pentru activitatea matinală sau nocturnă;
- Durata somnului, inclusiv somnul insuficient sau excesiv;
- Neuroticismul, o trăsătură de personalitate asociată cu reactivitatea emoțională;
- Consumul de cafea cu cofeină;
- Nivelul seric al vitaminei D.
Aceste caracteristici au fost combinate într-un scor care reflectă prezența unor factori asociați cu predispoziția la dezechilibru circadian. Indicele nu reprezintă o măsurare directă a ceasului biologic, ci o evaluare indirectă bazată pe factori comportamentali și biologici.
Analiza a evidențiat o relație progresivă între creșterea indicelui CII și incidența hipertensiunii arteriale. Pentru fiecare creștere cu un punct a scorului, riscul relativ estimat de hipertensiune a fost cu 8% mai mare.
Comparativ cu persoanele din categoria cu CII redus, participanții din categoria intermediară au prezentat un risc relativ cu 10% mai mare, în timp ce persoanele cu un scor ridicat au avut un risc relativ cu 34% mai mare.
Aceste diferențe reprezintă asocieri statistice și nu demonstrează că perturbările ritmului circadian determină direct apariția hipertensiunii arteriale.
Predispoziția genetică poate influența asocierea cu hipertensiunea
Un element important al cercetării a fost evaluarea relației dintre dezechilibrul circadian și susceptibilitatea genetică pentru hipertensiune arterială.
Persoanele care prezentau simultan un indice CII ridicat și un risc genetic crescut au avut cea mai mare probabilitate relativă de a dezvolta hipertensiune. În această categorie, riscul estimat a fost de 2,43 ori mai mare decât în grupul de referință.
Cercetătorii au identificat și dovezi ale unei interacțiuni aditive între dezechilibrul circadian și predispoziția genetică, ceea ce sugerează că asocierea combinată poate depăși contribuția separată a celor două categorii de factori pe o scară aditivă a riscului.
Aceste rezultate sunt relevante pentru cercetarea în medicina preventivă, deoarece susceptibilitatea genetică nu poate fi modificată, în timp ce anumite comportamente asociate ritmului circadian, precum programul de somn, pot fi influențate prin intervenții asupra stilului de viață.
Totuși, cercetarea nu demonstrează că modificarea acestor comportamente reduce riscul de hipertensiune și nici nu validează utilizarea indicelui CII ca instrument clinic de screening.
Ce mecanisme moleculare ar putea explica asocierea?
Pentru a explora procesele biologice implicate, autorii au integrat analize proteomice și metabolomice, investigând relația dintre dezechilibrul circadian și moleculele circulante asociate riscului de hipertensiune.
Au fost identificate 15 proteine și 58 de metaboliți cu rol potențial de mediatori statistici ai acestei asocieri.
Analizele exploratorii au evidențiat implicarea unor procese biologice relevante pentru sănătatea cardiovasculară, inclusiv:
- Metabolismul lipidic, care influențează homeostazia energetică și sănătatea vasculară;
- Procesele inflamatorii, implicate în disfuncția endotelială și remodelarea vasculară;
- Căile de reglare vasculară, care contribuie la menținerea tonusului vascular și a tensiunii arteriale.
Relația dintre ritmul circadian și funcția cardiovasculară este complexă. Ceasurile moleculare prezente în diferite țesuturi contribuie la reglarea expresiei genelor și a activității metabolice în funcție de momentul zilei. În același timp, secreția unor hormoni, precum cortizolul și melatonina, prezintă variații circadiene care pot influența funcțiile cardiovasculare.
În condițiile unor perturbări persistente ale acestor ritmuri, pot apărea modificări ale reglării metabolice și ale funcției vasculare. Cu toate acestea, proteinele și metaboliții identificați în studiu reprezintă posibili mediatori statistici, nu mecanisme cauzale demonstrate experimental.
Rezultatele oferă astfel direcții pentru cercetări ulterioare privind mecanismele moleculare prin care factorii circadieni se asociază cu riscul de hipertensiune.
Alte cercetări recente asociază ritmurile circadiene cu obezitatea și riscul metabolic
Legătura dintre ritmurile biologice și sănătatea cardiometabolică este susținută și de un alt studiu, publicat la 10 octombrie 2026 în International Journal of Obesity.
Cercetarea a inclus 809 adulți din cohorta spaniolă ONTIME-MT, la care au fost monitorizate continuu, timp de șapte zile, expunerea la lumină și temperatura la nivelul încheieturii mâinii.
Expunerea la lumină reprezintă unul dintre cei mai importanți factori externi de sincronizare a ceasului biologic. În paralel, variațiile zilnice ale temperaturii periferice pot oferi informații despre organizarea temporală a proceselor fiziologice.
Cercetătorii au observat că ritmurile zilnice mai stabile ale expunerii la lumină au fost asociate cu niveluri mai reduse ale trigliceridelor serice.
De asemenea, anumite caracteristici ale ritmului temperaturii încheieturii mâinii au fost asociate cu valori mai reduse ale indicelui de masă corporală și procentului de grăsime corporală la femei, precum și cu niveluri mai mici ale insulinei, rezistenței la insulină estimate prin HOMA-IR și trigliceridelor. Au fost observate și asocieri cu valori mai ridicate ale HDL-colesterolului.
Acest studiu a avut un design transversal, astfel încât nu poate stabili dacă ritmurile circadiene mai stabile determină îmbunătățirea profilului metabolic sau dacă starea metabolică influențează caracteristicile ritmurilor analizate.
Totuși, rezultatele evidențiază potențialul monitorizării neinvazive a ritmurilor biologice prin dispozitive purtabile pentru cercetarea și evaluarea viitoare a riscului metabolic.
Ce înseamnă aceste rezultate pentru prevenția cardiovasculară?
Împreună, cele două cercetări sugerează că organizarea temporală a proceselor biologice și a comportamentelor cotidiene ar putea avea relevanță pentru sănătatea cardiometabolică, dincolo de factorii de risc tradiționali.
Studiul UK Biobank aduce dovezi privind asocierea dintre un indice compozit al dezechilibrului circadian și riscul ulterior de hipertensiune, în timp ce cercetarea din International Journal of Obesity identifică relații între ritmurile zilnice ale luminii, temperaturii periferice și markerii metabolici.
Rezultatele trebuie interpretate în contextul limitărilor metodologice: cele două studii utilizează indicatori diferiți ai funcționării circadiene și nu demonstrează o relație cauzală directă.
Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă intervențiile care îmbunătățesc sincronizarea circadiană pot reduce efectiv incidența hipertensiunii și a afecțiunilor metabolice și dacă biomarkerii circadieni pot contribui la individualizarea strategiilor de prevenție cardiovasculară.
Inteligența artificială generativă a fost utilizată pentru sprijin în redactare. Articolul a fost verificat, editat și aprobat de echipa Raportul de Gardă, care își asumă responsabilitatea editorială pentru conținut.