Inovațiile care au schimbat pentru totdeauna domeniul bolilor infecțioase
Bolile infecțioase au reprezentat, de-a lungul timpului, o amenințare majoră la adresa umanitătii. Determinate de bacterii sau de virusuri, bolile infecțioase ar fi putut face și mai multe victime dacă, la anumite borne istorice, nu ar fi fost făcute descoperiri epocale pentru prevenția, diagnosticul și tratamentul acestora. Mai jos, câteva repere pentru efortul global al comunității științifice în demersul de a controla bolile transmisibile.
1928 – Descoperirea penicilinei
Penicilina este un antibiotic ce provine din fungii penicillium. Descoperirea sa oficială îi este atribuită lui Alexander Fleming, în 1928, însă înaintea acestei concretizări au mai avut loc două evenimente ce au marcat descoperirea. Este vorba despre medicul englez John Scott Burdon-Sanderson, care în 1870 avea deja indicii despre o posibilă legătură între mucegai și cultivarea bacteriilor și despre Victor Babeș, în 1885, care a semnalat faptul că substanțele cu rol inhibant ale microorganismelor ar putea fi utilizate pentru distrugerea agenților patogeni.
Din păcate, din cauza folosirii excesive și iraționale a penicilinei, multe bacterii au devenit rezistente la acest antibiotic.
1952 – Apariția vaccinului antipoliomielită
Acest vaccin luptă împotriva poliomelitei, o boală care datorită efectului pe care îl are asupra coloanei vertebrale duce la paralizie.
Prima reușită în cercetare a fost în anul 1948, când grupul condus de John Enders a reușit să cultive virusul polio pe un țesut uman în laborator.
Între anii 1950-1952, Statele Unite au trecut prin experiența unei epidemii de cazuri polio. Pe acest fond, statul american a luat decizia de a investi masiv în cercetarea acestei boli, pentru a descoperi un vaccin. Astfel, în anul 1950, imunologul și virologul polonez Hilary Koprowski a testat primul vaccin antipolio, care a și avut succes. Acesta avea la bază un virus viu atenuat și se administra oral, având însă nevoie de încă multă muncă pentru a fi perfecționat.
În 1952, Jonas Salk și o echipă a Universității din Pittsburgh au dezvoltat primul vaccin antipolio care putea fi folosit în siguranță. Inițial, l-au testat pe un grup mic de adulți și copii, iar apoi au început testele pe grupuri mai mari de oameni.
1965 – Descoperirea virusului hepatitic B
Virusul hepatitic B a fost descoperit de către Dr. Baruch Blumberg, care a câștigat și premiul Nobel pentru descoperirea sa. Inițial, virusul a fost denumit „Antigenul Australian” deoarece a fost descoperit într-o mostră de sânge din Australia, care a reacționat cu un anticorp din serul unui pacient american cu hemofilie.
Actual, în lume, trăiesc aproximativ 300 de milioane de oameni infectați cu acest virus, iar numărul de decese înregistrate anual este în creștere comparativ cu anii anteriori.
1976 – Rolul HPV în cancerul cervical
În anul 1976, Harald zur Hausen a publicat ipoteza conform căreia există o legătură directă între virusul papiloma uman și apariția cancerului de col uterin. În anii următori, zur Hausen și-a continuat cercetările, ajutând la dezvoltarea vaccinului anti-HPV.
Sursa foto: www.gettyimages.com
1980 – Eradicarea variolei
Procesul de exterminare a variolei a durat 14 ani, începând în 1966 și finalizându-se în 1980. Variola putea fi cauzată de două variante ale virusului: major sau minor. În anul 1977, a fost înregistrat ultimul caz de variolă minoră, contactată prin cauze naturale.
1983 – Caracterizarea HIV de către Institutul Pasteur
Virusul imunodeficienței umane a fost prima dată izolat de către specialiștii Institutului Pasteur, care avea sediul la Paris. Conducătorul grupului de studiu a fost Luc Antoine Montagnier, un virusolog francez, care a primit și Premiul Nobel pentru descoperirea HIV.
Profesorul Luc Montagnier a vizitat România în anul 2012, iar ideea asupra căreia a insistat a fost medicina celor 4P: P1 – predictivă, P2 – preventivă, P3 – personalizată şi P4 – participativă și unicitatea pacientului, subliniind totodată nevoia de adaptare a sistemului de sănătate.
SIDA (Sindromul Imunodeficienței Umane Dobândite) a fost prima dată observată în anul 1981, în Statele Unite ale Americii, la un grup de oameni care aveau simptomele pneumoniei cu Pneumocystis carinii, o infecție care de obicei apărea la oamenii cu o imunitate scăzută.
1981 – Aprobarea primului vaccin antihepatitic B
În anul 1981, Administrația Medicamentului (FDA) din Statele Unite, a aprobat primul vaccin pentru uz uman împotriva infecției cu hepatita B.
În prezent, vaccinul salvează milioane de vieți, 84% dintre copiii născuți în anul 2015 primind cele 3 doze de vaccin recomandate.
1987 – Primul medicament pentru tratamentul HIV
Zidovudina este primul medicament utilizat pentru a ține sub control SIDA. Acesta a fost prima dată descris în anul 1964, primind însă aprobarea în Statele Unite în 1986. Se află, de asemenea, pe lista medicamentelor esențiale OMS, fiind cel mai eficient și sigur medicament pentru tratamentul HIV.
1989 – Descoperirea virusului hepatitic C
Până în anul 1989, virusul hepatitic C nu fusese identificat, iar boala era cunoscută sub numele de hepatita non-A non-B. În luna aprilie a acelui an, profesorul Michael Houghton și partenerii săi au anunțat descoperirea virusului hepatitic C, iar în câțiva ani au dezvoltat un test de sânge care evidenția prezența acestuia.
Ultimul raport al OMS aduce în atenție faptul că există aproximativ 71 de milioane de cazuri de hepatita C cronică, la nivel global. De asemenea, numărul deceselor înregistrate anual din această cauză este de 399.000.
2001 – Apariția celei de a treia clase de medicamente HIV
În toamna anului 2001, FDA a aprobat medicamentul Viread, pentru infecția cu HIV la adulți. Viread a fost primul inhibitor nucleotidic analog al revers transcriptazei aprobat, constituind o nouă generație de tratament HIV.
2005 – Aprobarea unui nou medicament de primă linie pentru hepatita B
În luna martie a anului 2005, FDA aproba Baraclude, cu substanța activă entecavir, pentru tratamentul hepatitei B cronice, la adulți.
2013 – Aprobarea a două noi medicamente interferon-free pentru hepatita C
În luna decembrie 2013, FDA a permis utilizarea medicamentelor Olysio (simeprevir) și Sovaldi (sofosbuvir) care au schimbat radical standardul de tratament pentru hepatita C.
Despre aceste inovații, care constituie borne ale tratamentului bolilor infecțioase, și despre ceea ce urmează în acest domeniu, se va discuta în cadrul primului eveniment anual pe tema inovației în industria farmaceutică, “Trăim viitorul cu încredere”, organizat de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente, la București, pe 23 noiembrie.