Persoanele cu prediabet la risc înalt pot fi identificate mai rapid cu ajutorul biomarkerilor epigenetici
Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel mondial, fiind asociat cu o creștere semnificativă a mortalității și morbidității, în special prin complicații cardiovasculare, renale și oncologice. Prediabetul constituie o etapă intermediară în evoluția bolii, caracterizată printr-un risc crescut de progresie către diabet zaharat, dar și printr-o heterogenitate metabolică considerabilă. Studii recente au arătat că persoanele cu prediabet pot fi împărțite în mai multe grupuri distincte, definite pe baza mecanismelor fiziopatologice predominante, fiecare având un risc diferit de diabet și complicații.
Deși această împărțire permite o mai bună înțelegere a riscului individual, aplicarea ei în practica clinică este limitată de necesitatea unor investigații complexe. În acest context, identificarea unor biomarkeri simpli, care pot fi detectați în sângele periferic, reprezintă o prioritate. Modificările epigenetice, în special metilarea ADN-ului, reflectă interacțiunea dintre factorii genetici și cei de mediu, fiind anterior asociate cu obezitatea și diabetul zaharat de tip 2. Pornind de la aceste date, într-un studiu publicat în Springer, a fost investigată legătura dintre profilurile de metilare ADN din sângele periferic și riscul de prediabet.
Analiza epigenomică a evidențiat diferențe semnificative de metilare a ADN-ului între persoanele aparținând grupului de prediabet cu risc crescut și cele din grupul cu risc scăzut. Utilizând o abordare de bazată pe algoritmi de inteligență artificială, autorii au identificat un set de 1.557 de situsuri CpG care au permis clasificarea persoanelor în funcție de grupul de risc cu o acuratețe ridicată. Situsurile CpG reprezintă regiuni ale ADN-ului unde o nucleotidă de citozină (C) este urmată direct de una de guanină (G), legate printr-o grupare fosfat. Ele acționează ca un “comutator genetic”: metilarea lor dezactivează gena, în timp ce lipsa metilării o menține activă.
Markerii epigenetici identificați au prezentat corelații semnificative cu parametri metabolici relevanți, precum indicele de masă corporală, sensibilitatea la insulină, secreția de insulină, nivelurile glicemiei după testul de toleranță la glucoză și profilul lipidic. Fiecare grup de prediabet a fost caracterizat de o semnătură epigenetică distinctă, sugerând existența unor mecanisme biologice diferite care stau la baza riscului metabolic.
„Rezultatele noastre sugerează că markerii epigenetici din sânge reprezintă un sistem eficient de avertizare timpurie. Acești markeri nu reflectă doar starea metabolică actuală, ci oferă și indicii privind evoluția viitoare a bolii. Ei fac posibilă identificarea precoce a persoanelor cu un risc deosebit de ridicat de diabet și complicații, chiar înainte de apariția deteriorării metabolice severe”, a explicat prof. Annette Schürmann, director la German Center for Diabetes Research, într-un articol publicat în Medical Xpress.
Analizele funcționale au arătat că situsurile CpG specifice grupurilor sunt asociate cu căi de semnalizare implicate în procese metabolice și inflamatorii, precum semnalizarea TGF-β, cascada MAPK, căile Wnt și SMAD, precum și organizarea matricei extracelulare. Unele dintre aceste căi au fost anterior corelate cu rezistența la insulină, disfuncția secreției de insulină și afectarea renală, ceea ce susține relevanța biologică a markerilor identificați. În plus, o parte dintre situsurile CpG detectate au fost deja raportate în studii epigenomice ca fiind asociate cu diabetul zaharat de tip 2, inflamația sistemică și bolile cardiovasculare.
Acest studiu demonstrează că markerii epigenetici sanguini pot fi utilizați pentru stratificarea precisă a riscului în prediabet, oferind o alternativă simplă și accesibilă la metodele clinice complexe utilizate în prezent. Integrarea acestor biomarkeri în practica medicală ar putea facilita identificarea precoce a persoanelor cu risc crescut și personalizarea intervențiilor preventive, contribuind astfel la reducerea poverii diabetului zaharat de tip 2.
Citește și:
- IMC-ul metabolic depistează timpuriu riscul de diabet zaharat la persoane cu greutate normală
- Obezitatea alimentează epidemia de boli cronice la tineri: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemia și bolile de ficat apar din ce în ce mai devreme
- STUDIU. Sportul și activitatea fizică scad riscul de obezitate la nivel molecular, influențând epigenetic markerii metabolici
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.