STUDIU. Testarea moleculară ar trebui introdusă și în stadiile incipiente de cancer pulmonar non-microcelular: biomarkerii TP53 și KEAP1 demonstrează valoare prognostică importantă la pacienții cu NSCLC în stadiile I-III
Testarea moleculară în cancerul pulmonar nonmicrocelular (NSCLC) ar trebui să includă și analiza genelor TP53 și KEAP1. Această abordare poate fi un instrument prognostic important chiar și pentru stadiile localizate ale bolii, arată rezultatele unui studiu publicat recent în Journal of Thoracic Oncology, revista Asociației Internaționale pentru Cancer Pulmonar (IASLC).
Datele provenite din acest studiu arată că stratificarea moleculară bazată pe analiza TP53 și KEAP1 ar trebui implementată pentru cancerul pulmonar non-microcelular localizat și avansat în vederea optimizării deciziilor clinice.
Despre studiu
Studiul retrospectiv a inclus peste 6000 de pacienți diagnosticați cu cancer pulmonar nonmicrocelular în perioada noiembrie 1998 – februarie 2020, reprezentând cazuri din peste 300 de centre oncologice din Germania. Pentru fiecare pacient s-a efectuat testarea moleculară cu ajutorul panelurilor NGS pentru cancer pulmonar (care țintesc între 14 și 19 gene) și FISH (pentru analiza rearanjamentelor la nivelul ALK și ROS1).
Pentru pacienții aflați în stadii I până la IIIA (conform stadializării Union for International Cancer Control [UICC]), mutațiile în TP53 și KEAP1 au reprezentat markeri de prognostic negativ și s-au asociat cu o supraviețuire fără boală mai scăzută.
Pentru pacienții aflați în stadii avansate (IIIb-IV), analiza mutațiilor de la nivelul genei TP53 nu a reușit să prezică prognosticul, în schimb KEAP1 a rămas un factor de prognostic negativ. În plus, pacienții cu mutații KEAP1 care aveau concomitent și mutații missense la nivelul TP53 au prezentat rate de supraviețuire generală mai crescute față de cei care aveau doar mutații KEAP1 și TP53 wild type.
În prezent, pacienții cu NSCLC în stadii localizate nu primesc testare moleculară de rutină iar recomandările actuale limitează utilizarea NGS pentru cei cu stadii avansate. Noul studiu confirmă faptul că panelurile multigenice ar trebui să includă și evaluarea TP53 și KEAP1 iar testarea trebuie extinsă și pentru stadiile localizate de NSCLC. Identificarea de subgrupuri de pacienți cu prognostic nefavorabil pe baza statusului TP53 și KEAP1 poate influența decizia terapeutică.
Acesta e cel mai mare studiu care a evaluat rolul prognostic al mutațiilor KEAP1 la pacienții cu NSCLC. Rezultatele sunt relevante mai ales pentru că noi tipuri de terapii țintite, cum ar fi inhibitorii de glutaminază pentru pacienții cu mutații KEAP1, sunt în studii clinice. Datele ar putea influența schimbarea protocoalelor de diagnostic și tratament pentru NSCLC și aduc dovezi care atestă valoarea testării KEAP1 în toate stadiile NSCLC.
Despre cancerul pulmonar
Cancerul pulmonar reprezintă principala cauză de deces legat de cancer la nivel mondial. Managementul terapeutic include analiza spectrului de mutații de la nivel tumoral în vederea utilizării terapiilor personalizate al căror număr este în continuă creștere.
Analiza mutațiilor de la nivel tumoral reprezintă un instrument important în managementul pacienților diagnosticați cu diverse tipuri de cancere. Genele TP53 și KEAP1 sunt afectate frecvent în cancerul pulmonar non-microcelular, însă valoarea lor prognostică este neclară, în special în tumorile aflate în stadii localizate. Deși au fost publicate câteva studii retrospective asupra importanței prognostice a celor două mutații în cancerul pulmonar, datele sunt insuficiente în ceea ce privește acoperirea tuturor stadiilor bolii și asocierea acestor mutații.
Gena TP53 codifică pentru proteina supresoare tumorală p53, care joacă un rol foarte important în controlul ciclului celular și în apoptoză. Mutațiile la nivelul TP53 se asociază cu o mulțime de cancere, fiind cel mai frecvent alterată genă din cadrul malignităților la om. În cazul cancerului pulmonar nonmirocelular, mutațiile la nivelul genei TP53 se întâlnesc în 39% din adenocarcinoamele pulmonare și în până la 51% dintre carcinoamele scuamoase.
Mutația genei TP53 nu este un eveniment identic pentru fiecare pacient sau tumoră în parte, ci există numeroase tipuri de mutații la nivelul acestei gene, de ordinul sutelor, conducând la o varietate de efecte și implicit prognosticuri diferite. În plus, mediul tumoral implică numeroase alte variabile biologice metabolice, imune sau inflamatorii, făcând astfel și mai dificilă utilizarea statusului TP53 ca marker de prognostic independent în cancerul pulmonar.
Gena KEAP1, pe de altă parte, reprezintă un element mai nou în caracterizarea cancerului pulmonar și un marker de prognostic mai ambiguu în cancerul pulmonar nonmicrocelular. Studiile arată că această genă este alterată în aproximativ unul din 5 cancere pulmonare nonmicrocelulare în stadii avansate, în timp ce pentru pacienții aflați în stadii incipiente, acest lucru a fost mai puțin studiat.
Citește și:
- Carta Albă a biomarkerilor în cancerul pulmonar non-microcelular: importanța diagnosticului de precizie pentru cele mai bune rezultate terapeutice. Recomandări pentru România
- Raport The Economist: analiza politicilor pentru cancer pulmonar în 27 de țări. Ce recomandă experții?
- Raport American Cancer Society: Mortalitatea prin cancer a scăzut cu aproape 30% în ultimii 26 de ani. Cel mai mare impact l-a avut progresul în controlul cancerului pulmonar