Statul prelungit pe scaun, asociat cu risc mai mare de cancer: nu doar cât stăm jos contează, ci și cât de des întrerupem perioadele sedentare
Un nou studiu publicat în PLOS Medicine aduce o perspectivă importantă asupra relației dintre comportamentul sedentar și riscul de cancer: nu doar numărul total de ore petrecute stând jos este relevant, ci și modul în care acest timp este acumulat. Mai exact, perioadele lungi, neîntrerupte de sedentarism par să fie asociate cu un risc mai mare de mortalitate prin cancer, în timp ce sedentarismul întrerupt prin mișcare ușoară sau activitate fizică este asociat cu un risc mai redus.
Studiul a inclus 91.292 de participanți din UK Biobank, fără diagnostic anterior de cancer la momentul includerii, care au purtat accelerometre timp de 7 zile. Aceste dispozitive au permis măsurarea obiectivă a timpului petrecut în comportament sedentar, activitate fizică ușoară, activitate fizică moderată și activitate fizică viguroasă. Participanții au fost urmăriți pe o perioadă mediană de 12,38 ani, pentru a evalua apariția cancerului și decesele cauzate de cancer.
Rezultatele arată că fiecare oră suplimentară de sedentarism prelungit a fost asociată cu un risc mai mare de mortalitate prin cancer. În analiza ajustată pentru factori sociodemografici și de stil de viață, fiecare oră în plus de sedentarism prelungit a fost asociată cu o creștere de 9% a riscului de deces prin cancer. În schimb, fiecare oră de sedentarism întrerupt a fost asociată cu un risc mai scăzut de mortalitate prin cancer.
Autorii au definit sedentarismul prelungit ca perioade de cel puțin 30 de minute în care cel puțin 90% din timp este petrecut în comportament sedentar. Prin contrast, sedentarismul întrerupt a inclus perioade mai scurte sau perioade în care statul jos a fost întrerupt prin mișcare. Această distincție este importantă pentru sănătatea publică, deoarece mesajul nu mai este doar „stai mai puțin jos”, ci și „întrerupe mai des perioadele lungi de stat jos”.
Studiul a analizat mai multe rezultate oncologice: incidența totală a cancerului, mortalitatea prin cancer, cancerele asociate cu obezitatea, cancerele asociate cu diabetul zaharat de tip 2, precum și 23 de localizări specifice de cancer. Timpul total sedentar și, mai ales, timpul petrecut în sedentarism prelungit au fost asociate cu risc crescut pentru mai multe rezultate. De exemplu, sedentarismul prelungit a fost asociat cu risc mai mare de cancer incident, cancere asociate obezității și cancere asociate diabetului de tip 2.
Un aspect relevant al studiului este că cercetătorii au evaluat și ce s-ar putea întâmpla dacă o parte din timpul petrecut în sedentarism prelungit ar fi înlocuită cu alte forme de activitate. Modelele de substituție au arătat că înlocuirea unei ore pe zi de sedentarism prelungit cu activitate fizică ușoară a fost asociată cu un risc cu 12% mai mic de mortalitate prin cancer. Înlocuirea a 30 de minute de sedentarism prelungit cu activitate fizică moderată a fost asociată cu un risc cu 8% mai mic, iar înlocuirea a doar 5 minute cu activitate fizică viguroasă a fost asociată cu un risc cu 22% mai mic de deces prin cancer.
Aceste date sugerează că beneficiile pot apărea chiar și prin schimbări mici și realiste în rutina zilnică. Activitatea fizică ușoară poate însemna mers lent, treburi casnice, ridicatul frecvent de la birou sau alte mișcări cu intensitate redusă. Mesajul este important mai ales pentru persoanele care petrec multe ore la birou, în fața calculatorului sau în transport, pentru care recomandările clasice de activitate fizică pot părea dificil de atins.
Din perspectivă biologică, rezultatele sunt plauzibile. Studii anterioare au arătat că întreruperea perioadelor lungi de stat jos poate influența favorabil metabolismul glucozei, răspunsul la insulină, inflamația și alți factori implicați în riscul de boli cronice. În cazul cancerului, mecanismele posibile pot include efecte asupra adipozității, inflamației sistemice, rezistenței la insulină, hormonilor metabolici și altor căi biologice asociate cu dezvoltarea tumorilor.
Un alt rezultat important este că asocierea dintre sedentarismul prelungit și riscul de cancer nu a fost explicată complet de indicele de masă corporală sau de prezența altor boli cronice. Chiar și după ajustări suplimentare, tiparul general al rezultatelor a rămas similar. Acest lucru sugerează că statul prelungit jos ar putea reprezenta un factor de risc relevant independent sau parțial independent, nu doar o consecință a altor probleme de sănătate.
Totuși, studiul are și limite importante. Fiind un studiu observațional, nu poate demonstra o relație cauzală directă. Participanții din UK Biobank sunt, în general, mai sănătoși și mai activi decât populația generală, ceea ce poate limita generalizarea rezultatelor. De asemenea, comportamentul fizic a fost măsurat doar timp de 7 zile, iar accelerometrele nu pot surprinde contextul exact al sedentarismului: dacă persoana stă la birou, se uită la televizor, conduce sau are alte activități statice.
Cu toate acestea, studiul oferă o direcție practică pentru prevenție. În loc ca intervențiile să se concentreze exclusiv pe creșterea timpului dedicat sportului, ele ar putea include și strategii simple de reducere a sedentarismului prelungit: pauze active la fiecare 30 de minute, mers scurt după mese, întâlniri în mers, utilizarea scărilor, ridicarea de la birou în timpul apelurilor sau includerea unor momente scurte de mișcare pe parcursul zilei.
Studiul consolidează ideea că mișcarea contează chiar și atunci când nu este sport. Chiar și activitatea fizică ușoară, integrată în mod repetat în rutina zilnică, poate avea valoare pentru reducerea riscului de cancer și a mortalității asociate. În acest sens, recomandările de prevenție ar putea deveni mai nuanțate: nu doar „fă mai multă mișcare”, ci și „nu lăsa statul jos să devină continuu”.