STUDIU. Auto-monitorizarea tensiunii arteriale reduce riscul de AVC cu 20% și riscul de boală coronariană cu 10%
La nivel global se estimează că în cadrul populației de hipertensivi doar 57% își cunosc problema de sănătate, aproximativ 40% primesc medicație antihipertensivă, însă doar 13,2% au tensiunea arterială (TA) controlată. Dacă am reuși să tratăm jumătate dintre persoanele cu tensiune arterială necontrolată (inclusiv pe cei tratați incorect și netratați), 10 milioane de decese ar fi evitate în întreaga lume, în 10 ani, din cauza evenimentelor cardiovasculare.
Implicarea pacientului în managementul hipertensiunii arteriale începe să devină din ce mai importantă, fiind semnalată chiar de noul ghid realizat de American Heart Association, primul realizat după 14 ani. Atenționarea populației asupra necesității intervenției precoce, ce ține de modificarea stilul de viață, este unul dintre motivele schimbării ghidului.
În acest context de mari modificări în modul de abordare a hipertensiunii arteriale, o strategie pe care se pune accentul din ce în ce mai mult este monitorizarea la domiciliu, întrucât studiile au dovedit că un pacient informat și implicat direct în acest proces își respectă tratamentul.
Automonitorizarea tensiunii arteriale cu sau fără telemonitorizare ajută dozarea eficientă a terapiei și determină un control mai bun al valorilor tensiunii arteriale, conform studiului TASMINH4, condus de Prof. Richard McManus și publicat în The Lancet.
În studiu au fost înrolați pacienți hipertensivi cu vârste mai mari de 35 de ani, aflați sub tratament cu maximum 3 medicamente antihipertensive și având valori ale tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg. 1.182 de pacienți, care au îndeplinit criteriile de înscriere, au fost randomizați în unul dintre cele 3 grupuri:
- automonitorizare prin intermediul unui sfingomanometru electronic automat
- automonitorizare cu telemonitorizare, pacienții trimițând SMS-uri gratuite, care sunt înregistrate într-o bază de date
- monitorizare standard prin determinarea TA în clinică.
După 12 luni, tensiunea arterială sistolică a fost semnificativ mai mică în ambele grupuri în care s-a realizat o formă de automonitorizare comparativ cu grupul evaluat în clinică. Această reducere a valorilor tensionale prin monitorizare la domiciliu ar putea avea un impact mare și asupra riscului de evenimente cardiovasculare – scăderea riscului de accident vascular cerebral cu 20% și riscul de boala coronariană cu 10%.
Pentru pacienții monitorizați la domiciliu, după 12 luni a fost necesară adăugarea altor medicamente pentru controlul tensiunii arteriale, comparativ cu grupul monitorizat în clinică.
Până acum, niciun studiu care a evaluat automonitorizarea nu a fost creat să analizeze evenimentele clinice cardiovasculare, însă reducerea tensiunii arteriale se corelează cu reducerea mortalității și morbidității. De asemenea, se așteaptă ca tratamentul ghidat prin monitorizare la domiciliu să aibă cel puțin același efect ca acela dictat de monitorizarea clinică, având în plus niște avantaje – nu include tratamentul inutil al hipertensiunii de halat alb, dar include tratamentul hipertensiunii mascate.
Echipa care a realizat studiul explică faptul că factorul care determină un control mai bun al tensiunii arteriale prin automonitorizare este ajustarea medicației, prin creșterea dozelor în funcție de nevoile fiecărui pacient. Acest proces necesită timp, atenție, educarea pacienților. Datele obținute din alte studii similare, TASMINH2 și TASMIN-SR, care au analizat telemonitorizarea și auto-dozarea medicației de către pacient sunt comparabile cu cele obținute din studiul TASMINH4.
Este automonitorizarea suficientă…?
O meta-analiză realizată în 2016 a arătat că simpla automonitorizare nu determină o scădere a TA sau un control mai bun al tensiunii, ci este necesar ca aceasta să fie însoțită de alte intervenții – dozarea tratamentul de către medic, farmacist sau pacient, educație/ consiliere legată de stilul de viață. În acest fel se poate ajunge la o reducere semnificativă a tensiunii arteriale ce se menține cel puțin 12 luni.
Cum s-a schimbat managementul hipertensiunii arteriale după 14 ani. Ce prevede noul ghid?
Rolul pacientului în managementul hipertensiunii arteriale devine din ce în ce mai important, nu doar în ceea ce privește monitorizarea valorilor tensionale, ci și în strategia terapeutică. Un studiu recent a demonstrat că automonitorizarea crește aderența la antihipertensive.
American Heart Association a lansat anul trecut un nou ghid, primul după 14 ani, care definește TA normală:
- TA sistolică sub 120 mmHg și TA diastolică sub 80 mmHg (ghidurile vechi indicau o valoare-prag de 140/90 mmHg)
…elimină stadiul de pre-hipertensiune și îl introduce pe cel de TA crescută:
- TA sistolică între 120 și 129 mmHg și TA diastolică sub 80 mmHg
…și definește gradul I de hipertensiune arterială:
- TA sistolică între 130 și 139 mmHg sau TA diastolică între 80 și 89 mmHg
Opiniile asupra scăderii pragului de încadrare a hipertensiunii sunt controversate, având în vedere că mulți oameni vor fi incluși în această categorie și considerându-se că astfel va crește consumul de medicamente. Cu toate acestea, există o motivație a clară a acestei decizii. Complicațiile apar din cauza hipertensiunii arteriale chiar și la valori mici ale TA și intervenția precoce este esențială. Iar intervenția precoce presupune în primul rând modificarea stilului de viață.
„Dacă ai valori crescute ale TA, deja ți-ai dublat riscul de complicații CV comparativ cu cei cu valori presionale normale. Vrem să fim sinceri cu oamenii – dacă deja ai un risc dublu de complicații cadiovasculare, trebuie să știi despre asta. Nu înseamnă că e nevoie de medicație, dar e un semnal de alarmă că trebuie să scazi TA, iar asta se realizează în mare parte prin măsuri non-farmacologice” – Paul K. Whelton, autorul principal al ghidului.
46% dintre adulții din SUA au hipertensiune arterială, iar prevalența acestei afecțiuni se așteaptă să se tripleze la bărbații sub 45 de ani și să se dubleze la femeile sub 45 de ani. Autorii ghidului atenționează că se va înregistra doar o creștere mică a numărului de adulți care vor necesita medicație antihipertensivă (aproximativ 20%), iar intervențiile majore trebuie făcute asupra obiceiurilor alimentare, controlul greutății, consumul de alcool etc. În cazul HTA grad I, schimbările în stilul de viață sunt singurul tratament recomandat, iar în cazul HTA grad II acestea se asociază terapiei farmacologice. Aici responsabilitatea revine pacientului. Iar pacientul poate fi responsabilizat doar printr-o educație medicală corectă.
Ghidul recomandă utilizarea de dispozitive medicale adecvate pentru măsurarea TA la domiciliu și atenționează asupra importanței instruirii eficiente a personalului medical pentru a recunoaște hipertensiunea de „halat alb”.
Implicarea pacientului și monitorizările la domiciliu, eficiente conform studiilor. Dar ce se întâmplă cu datele?
Studiul prezent a fost gândit să analizeze atitudinea medicului, care fie ignoră informația obținută de pacient fie re-evaluează schema terapeutică. Una dintre problemele care vor apărea în viitor, pe lângă asigurarea educației medicale a pacienților, este dacă acestă strategie rămâne eficientă în condițiile în care medicul va fi depășit de cantitatea mare de date primite.
În plină revoluție digitală, practica medicală se confruntă cu nevoia unei restructurări. Cantități enorme de date vin de la dispozitive diverse pentru monitorizarea TA, frecvenței cardiace, glicemiei, de la dispozitive implantabile – pacemakere sau defibrilatoare, etc. Medicii trebuie să răspundă acestor cereri iar răspunsurile trebuie să fie pe măsură. De asemenea, sistemul trebuie să reacționeze și să ofere resursele necesare pentru ca actul medical să țină pasul cu era Big Data.
În viitor, medicul de familie sau medicul curant trebuie să fie antrenat nu doar să trateze individul, ci să controleze comunități prin intermediul unei infrastructuri digitale, bazându-se și pe ceea poate oferi inteligența artificială. Conform Lancet, o astfel de strategie este aplicabilă și în țările cu venituri mici și medii, unde există frecvent o lipsă de personal medical și o povară mare a hipertensiunii netratate și nediagnosticate. Implicarea pacientului nu trebuie privită în acest context ca o fugă de responsabilitate, ci ca o responsabilizare colectivă.
Articole similare
- Tehnologia DeepHeart transformă smartwatch-urile în instrumente de screening pentru hipertensiune și apnee în somn
- Primul smartwatch care monitorizează continuu tensiunea arterială