STUDIU. Uitarea drept formă de învăţare. Noi mecanisme despre stocarea amintirilor ar putea contribui la dezvoltarea de terapii pentru boala Alzheimer
Amintirile aparent “uitate” nu sunt de fapt pierdute, acestea pot fi recuperate și actualizate prin indicii din mediu, conform unui studiu publicat în Cell Reports . Acestea sunt primele rezultate experimentale care sugerează că uitarea informațiilor ar putea fi o modalitate de a învăța. Deoarece noile rezultate sugerează că uitarea care apare în mod natural este un proces reversibil, acestea ar putea constitui baza unei noi abordări în bolile în care este afectată memoria, precum boala Alzheimer.
Principalele concluzii:
- Competiția între grupurile de neuroni afectează recuperarea amintirilor, însă acestea pot fi reactivate de indici atât naturali, cât și artificiali din mediu, precum și completate cu noi informații.
- Unele amintiri vor fi stocate permanent sub forma inițială, în timp ce altele vor fi supuse unui proces de interferență cu noi informații care capătă prioritate, în funcție de context.
Uitarea nu reprezintă un defect, ci o caracteristică funcțională a creierului, care îi permite să interacționeze flexibil cu mediul aflat în dinamică și să ia decizii mai bune, adaptate la context. Dacă amintirile sunt formate în circumstanțe care nu sunt neapărat relevante pentru mediul actual, uitarea acestora reprezintă o modificare pozitivă, care promovează adaptabilitatea.
Amintirile sunt stocate în grupuri de neuroni (engram cells), iar accesarea amintirilor presupune activitatea specifică a acestor ansambluri neuronale. Așadar, uitarea ar putea să fie determinată de lipsa capacității de reactivare a grupurilor de neuroni responsabile de păstrarea unei anumite amintiri. Noile rezultate arată că amintirile specifice se află în continuare stocate la nivelul acestor engram cells, iar calea de a le recupera este prin reactivarea acestora.
În cadrul studiului, a fost investigat un tip de uitare numit interferență retroactivă, care presupune pierderea amintirilor formate recent din cauza unor diverse experiențe care au loc la intervale de timp apropiate. Studiul a fost efectuat pe șoareci de laborator, care inițial au fost învățați să asocieze un obiect specific cu un anumit context sau cu o cameră, fiind apoi capabili să recunoască amplasarea acestuia în circumstanțe diferite față de cele originale. Rozătoarele au uitat aceste asocieri, însă, atunci când alte experiențe au interferat cu formarea amintirilor legate de contextul în care se afla obiectul.
Celulele cerebrale care stochează o anumită amintire au fost marcate și au fost urmărite activitatea și funcționarea acestora, după ce a avut loc procesul de uitare. Cu ajutorul optogeneticii, s-a constatat că stimularea luminoasă a respectivului grup de celule a permis recuperarea amintirii stocate la acel nivel și utilizarea acesteia. De asemenea, expunerea la noi experiențe care sunt legate de amintirile uitate permite recuperarea acestora în mod natural.
Citește și:
- STUDIU GWAS: noi dovezi științifice contribuie la elucidarea etiologiei genetice a bolii Alzheimer și a altor forme de demență
- Disfuncția cognitivă persistentă (brain fog): ce presupune și în ce patologii apare?
- #EAN2019. De ce sunt necesare noi strategii de prevenție și abordare a bolilor neurologice