Testarea colesterolului: când este necesară, cum se face și ce înseamnă rezultatele
Hipercolesterolemia este mediatorul apariţiei şi progresiei bolilor cardiovasculare, principala cauză de deces la nivel mondial. În absenţa unor semne şi simptome asociate direct cu nivelurile crescute ale colesterolului, singura posibilitate de cunoaşte statusul său la nivelul organismului este prin testare.
Deoarece nivelurile colesterolului nu sunt fixe, ci au fluctuaţii importante şi pot fi influenţate de stilul de viaţă, de afecţiunile dezvoltate pe parcursul vieţii sau alţi factori, este necesară evaluarea periodică a statusului colesterolului pentru a ne asigura că valorile normale se menţin, iar, în caz contrar, să se acţioneze pentru a reduce nivelurile de colesterol.
Colesterolul ar trebui testat precoce în viaţă, inclusiv la copii şi adolescenţi, în cadrul evaluărilor medicale de rutină. Majoritatea adulţilor sănătoşi ar trebui să se testeze la 4-6 ani, iar persoanele care au boli cardiace, diabet sau istoric familial de hipercolesterolemie ar trebui să se testeze mai des. În general, este recomandată evaluarea profilului lipidic după un post alimentar de 8-12 ore înainte de testare.
Accesează Centrul de informații privind hipercolesterolemia familială de pe Raportuldegarda.ro
Evaluarea nivelurilor colesterolului se realizează în contextul determinării profilului lipidic, care de cele mai multe ori cuprinde:
- colesterolul total – întreaga cantitate de colesterol din sânge, indiferent de forma sa
- colesterolul HDL – forma colesterolului care ar putea avea efect protectiv faţă de afecţiunile determinate de hipercolesterolemie
- colesterolul LDL – acea formă de colesterol implicată în consecinţele negative asupra sănătăţii ale hipercolesterolemiei
- trigliceridele – lipide diferite din punct de vedere structural şi funcţional de colesterol, esenţiale, de asemenea, pentru starea de sănătate, deoarece participă la stocarea şi producţia de energie
Nivelurile considerate normale de colesterol depind de mai mulţi factori individuali, precum vârsta, prezenţa unei sarcini, existenţa unor afecţiuni, consumul de medicamente. Nivelurile de colesterol anormale pot fi cauzate de afecţiuni precum boala cronică renală, diabet, HIV/SIDA, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, precum şi de medicamente, spre exemplu cele pentru acnee, cancer, hipertensiune arterială, HIV/SIDA, aritmii, transplant. Cu ajutorul valorilor obţinute pentru colesterol, se pot utiliza formule care integrează mai mulţi factori şi indică riscul de boli cardiovasculare al unui persoane.
Conform ghidurilor Societăţii Europene de Cardiologie, nivelurile ţintă ale colesterolului LDL trebuie să se încadreze într-o limită maximă diferită în funcţie de riscul cardiovascular, astfel
- la persoanele cu risc redus, colesterolul LDL ar trebui să aibă valori <116 mg/dl
- la persoanele cu risc moderat, sunt acceptate niveluri <100 mg/dl ale colesterolului LDL
- la persoanele cu risc înalt, valorile ţintă ale colesterolului LDL sunt de <70 mg/dl
- la persoanele cu risc foarte înalt, este necesar ca nivelurile colesterolului LDL să fie <55 mg/dl
Colesterolul total ar trebui să fie <190 mg/dl la persoanele sănătoase şi mai redus la persoanele cu risc cardiovascular, colesterolul HDL ar trebui să fie >40 mg/dl la bărbaţi şi >50 mg/dl la femei, iar nivelurile de trigliceride ar trebui să fie în mod ideal <150 mg/dl, dar sunt considerate normale şi valorile mai reduse de 200 mg/dl.
La persoanele care primesc terapii care scad colesterolul (hipolipemiante), profilul lipidic trebuie determinat mai frecvent, conform ghidurilor Societății Europene de Cardiologie. Minim două dozări ar trebui realizate înainte de iniţierea tratamentului, la interval de 1-12 săptămâni, cu excepţia situaţiilor care impun intervenţii terapeutice de urgenţă, precum infarctul miocardic sau la pacienţii cu risc foarte înalt. După iniţierea terapiei, evaluarea se realizează la 8 (+/- 4) săptămâni, până când colesterolul scade sub nivelurile ţintă corespunzătoare. Odată atins nivelul ţintă stabilit conform categoriei de risc cardiovascular, evaluarea profilului lipidic ar trebui să se realizeze anual, în absenţa altor motive care să impună monitorizare cu frecvenţă mai ridicată.
În plus faţă de profilul lipidic standard, Societatea Europeană de Cardiologie recomandă determinarea unui alt component important al metabolismului lipidic, lipoproteina (a), cel puţin o dată în viaţă. Nivelurile de peste 180 mg/dL sunt determinate predominant genetic şi reprezintă un factor de risc cauzal independent pentru boala cardiovasculară aterosclerotică.