Tratamentul modern al fibrozei pulmonare idiopatice




Cum poate fi tratată o boală a cărei cauză este necunoscută? Pentru fibroza pulmonară idiopatică, ultimii ani au adus noi perspective asupra înțelegerii mecanismelor prin care țesutul cicatricial înlocuiește structura normală a plămânilor.

2014 este anul în care două terapii moderne au fost aprobate de FDA și EMA, iar în acel moment managementul bolii s-a schimbat radical. Esbriet (pirfenidona) și Ofev (nintedanib) sunt cele mai eficiente opțiuni terapeutice, în prezent, comparativ cu alte terapii aprobate sau aflate în studii clinice, conform unei meta-analize publicate în revista Pharmacometrics & Systems Pharmacolgy.

abonare

Ce tratăm în FPI?

Teoria veche afirmă că în FPI un factor necunoscut determină inflamație generalizată care declanșează apariția fibrozei. În anul 2000, ghidurile internaționale introduceau pentru prima dată corticoterapia pentru FPI. Medicația antiinflamatorie a fost folosită fără succes semnificativ în tentativele de a stopa progresia FPI, iar datele din ghidurile publicate în 2011 arătau că nu există date suficiente pentru ca terapia cu imunomodulatoare și corticosteroizi să fie standard în FPI.

 Teoria nouă sugerează că procesul de reparație tisulară anormală prin fibroză este punctul de plecare al acestei afecțiuni, nu inflamația.

Slideshare

FPI este o boală cu o prevalență în creștere și valori ridicate în privința mortalității și morbidității. Modul în care înțelegem mecanismele acestei boli s-a schimbat semnificativ în ultimele 3 decenii. În centrul atenției este rolul îmbătrânirii în patogenia FPI, diagnosticul se pune în majoritatea cazurilor în a cincea decadă a vieții.

Caracteristicile biologice ale îmbătrânirii  – instabilitatea genomică, modificările epigenetice, disfuncția mitocondrială, epuizarea celulelor stem, comunicarea intercelulară deficitară – sunt câteva dintre mecanismele propuse pentru a explica apariția anomaliilor din FPI.

Fibroza a fost privită ca un răspuns patologic însă teoriile mai noi indică faptul că fibroza poate fi un răspuns adaptativ conservat de-a lungul timpului ca un mecanism de reparare a țesutului.

Doi agenți antifibrotici schimbă perspectivele în tratamentul FPI: nintedanib și pierfenidona

Pirfenidona reduce:

  • proliferarea fibroblaștilor
  • inhibă producerea de colagen stimulat de TGF-beta
  • reduce producerea de mediatori implicați în fibrogeneză
  • are activitate antiinflamatorie, scăzând TNF alfa și interleukina 1 beta.

Primele date despre eficacitatea pirfenidonei au apărut la mijlocul anilor ’90. În 2011, pirfenidona a fost aprobată în Europa, iar 3 ani mai târziu FDA și-a dat acordul pentru utilizarea medicamentului în Statele Unite. Studiul care a stat la baza acestei aprobări – studiul de fază III, ASCEND, a demonstrat că prin comparație cu placebo pirfenidona reduce semnificativ declinul funcției pulmonare măsurat prin CVF (capacitatea vitală forțată), toleranța la efort și crește supraviețuirea fără progresie a bolii.

Rezultate din studiul ASCEND Sursa foto – Esbriet

Dintre cei 555 de pacienți incluși în studiu, 278 au primit pirfenidonă și 277 placebo. Deși studiul în sine nu a demonstrat reducerea semnificativă a mortalității, corelarea cu datele din alt studiu de fază 3 – CAPACITY – a indicat o reducere semnificativă statistic a mortalității de orice cauză, dar și a mortalității asociate FPI la pacienții care au primit pirfenidonă.

Doza țintă de pirfenidonă este de 2.403 mg/zi în 3 prize. Cele mai multe efecte adverse sunt din sfera gastro-intestinală.

Nintedanib (Ofev) funcționează prin inhibarea receptorilor (din familia tirozin kinazelor) unor factori de creștere implicați în procesul de fibrogeneză, cum ar fi vascular endothelial growth factor receptor (VEGFR), fibroblast growth factor receptor (FGFR) și platelet derived growth factor receptor (PDGFR). Substanța blochează proliferarea fibroblaștilor și migrarea lor, diferențierea miofibroblaștilor, sinteza de matrix extracelular și reduce inflamația.

Utilizat la origine în tratamentul cancerului, nintedanib a fost studiat într-un studiu de fază II – TOMORROW, pentru fibroza pulmonară idiopatică. Rezultatele încurajatoare obținute în acest studiu au condus la alt studiu, mai mare, de fază III – INPULSIS, care a stat la baza aprobării medicamentului în Europa și Statele Unite.

INPULSIS I și II reprezintă două studii multicentrice care au inclus în total 1.061 de pacienți cu FPI moderată sau ușoară (CVF mai mare de 50% din cea prezisă, DLCO de 30-79% din cea anticipată).

638 pacienți au primit nintedanib și 423 au primit placebo. Ambele studii au arătat că nintedanib scade semnificativ rata declinului CVF. De asemenea, prin studiul INPUSIS II s-a demonstrat că nintedanib reduce rata exacerbărilor acute.

INJOURNEY a evaluat eficacitatea nintedanib combinat cu pierfenidona. Rezultatele au indicat că această combinație încetinește progresia bolii mai mult decat monterapia cu nintedanib. Studiul s-a defasurat pe o perioada de 12 săptămâni și a urmărit profilul de siguranță și tolerabilitatea medicamentului utilizat impreună cu pirfenidona.

Aprobarea celor doi agenți antifibrotici este un moment important pentru o boală atât de puțin înțeleasă precum FPI, însă este doar începutul. Corelarea patogeniei bolii cu procesul de îmbătrânire ar putea aduce noi ținte terapeutice. De asemenea, descoperirea de medicamente trebuie asociată efortului de a identifica biomarkeri, astfel încât fiecare bolnav să primească tratamentul potrivit.

Articole similare