Tratamentul de primă linie al pacienţilor cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) pozitiv pentru mutaţiile EGFR (epidermal growth factor receptor) cu osimertinib (Tagrisso), la care se adaugă chimioterapia cu derivaţi de platină, prelungeşte supravieţuirea în absenţa progresiei (PFS, progression-free survival) la peste 25 de luni, conform rezultatelor interimare ale studiului FLAURA2 prezentate în cadrul World Conference on Lung Cancer 2023, care a avut loc în Singapore. Eficacitatea combinaţiei terapeutice a fost superioară monoterapiei cu osimertinib, care a determinat o PFS de aproape 17 luni.
Principalele concluzii:
- Impactul combinaţiei terapeutice asupra PFS a fost cel mai pronunţat la persoanele cu metastaze cerebrale, fiind raportată o supravieţuire în lipsa progresiei de aproape 25 de luni, faţă de aproape 14 luni în urma monoterapiei cu osimertinib
- Rata de răspuns obiectiv a fost de peste 83% la persoanele care au primit combinaţia terapeutică, în timp ce la pacienţii care au urmat monoterapia a fost de 75,5%
- La 24 de luni, aproape 60% dintre pacienţii care au primit combinaţia terapeutică au fost consideraţi sănătoşi (disease-free), faţă de puţin peste 40% în grupul la care a fost administrat doar osimertinib
- Administrarea osimertinib împreună cu chimioterapia a determinat o durată mediană de răspuns de 24 de luni, faţă de peste 15 luni la grupul care a primit monoterapie cu osimertinib
Dacă eficacitatea administrării osimertinib împreună cu chimioterapia asupra supravieţuirii generale se va demonstra, de asemenea, superioară monoterapiei, acest regim terapeutic ar putea să devină noul standard de îngrijire pentru pacienţii cu NSCLC EGFR mutant. Combinaţia terapeutică a fost eficace la toate subgrupurile de pacienţi (în funcţie de vârstă, sex, istoric de fumător şi tipul de mutaţie EGFR).
Osimertinib este un inhibitor tirozin kinazic de generaţia a III-a. Monoterapia cu osimertinib a avut rezultate superioare asupra supravieţuirii generale a pacienților cu NSCLC EGFR mutant, în raport cu inhibitorii tirozin kinazici de generaţia I, precum gefitinib sau erlotinib. Pe baza acestor rezultate, osimertinib a devenit terapia de primă linie preferată pentru pacienţii cu NSCLC avansat care prezintă mutaţii EGFR. Deoarece celulele maligne dezvoltă rezistenţă la inhibitorii tirozin kinazici, este necesară investigarea combinaţiilor terapeutice care pot preveni acest efect.
Studiul FLAURA2 a inclus aproape 560 de pacienţi cu NSCLC avansat, EGFR mutant, care nu au primit anterior terapie sistemică şi care au avut un status de performanţă de 0 sau 1. Pacienţii au primit osimertinib, fie în monoterapie, fie împreună cu pemetrexed şi carboplatină sau cisplatină. Tratamentul a fost menţinut până la constatarea progresiei radiologice. Evaluarea pacienţilor a avut loc în săptămânile 6, 12, iar apoi la fiecare 12 săptămâni. Perioada mediană de monitorizare a fost de 16,5 luni la pacienţii care au primit monoterapie şi de 19,5 luni la participanţii care au primit combinaţia terapeutică.
Încă nu există date referitoare la impactul combinaţiei terapeutice asupra supravieţuirii generale şi acceptabilitatea profilului de toxicitate. Deşi adăugarea chimioterapiei la tratamentul cu osimertinib a crescut PFS, riscul de evenimente adverse de minim gradul 3 a fost de aproape 4 ori mai ridicat. Dacă noua combinaţie terapeutică nu prelungeşte supravieţuirea generală superior monoterapiei, nu este justificată utilizarea sa din cauza profilului de toxicitate. Rezultatele prezentate, însă, reprezintă o analiză precoce, fiind aşteptate concluziile generate la finalul studiului.
Citeşte şi:
- #ASCO20. Tratamentul adjuvant cu osimertinib reduce cu 83% riscul de deces sau recurență în cancerul pulmonar non-microcelular EGFR+
- #WCLC2020. Combinația pembrolizumab – chimioterapie standard dublează supraviețuirea globală la 4 ani pentru pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular metastatic, în linia I de tratament
- Medicina de precizie în cancerul pulmonar: care sunt inovațiile care transformă practica medicală în 2022?