ADA2021: Tirzepatida conduce la un control mai bun al hemoglobinei glicozilate și al greutății corporale în diabetul zaharat de tip 2, față de semaglutidă




Tirzepatida, o moleculă terapeutică cu un mecanism inovator, se dovedește eficientă într-o serie de studii care au implicat pacienți cu diabet zaharat de tip II. Dintre noutățile prezentate în cadrul celei de-a 81-a ediții a Sesiunilor Științifice virtuale organizate de Asociația Americană de Diabet s-au remarcat rezultatele studiului SURPASS-2, în care noua moleculă a fost comparată cu semaglutida și a condus la rezultate superioare, în ceea ce privește controlul glicemic și al greutății corporale.

Rezultatele studiului SURPASS-2

Studiu de fază III SURPASS-2 a avut o metodologie de tip open-label, în care au fost alocați în mod aleatoriu 1879 de pacienți, care au primit tirzepatidă (5 mg, 10 mg sau 15 mg) sau semaglutidă (1 mg), administrat săptămânal, subcutanat. A fost urmărită evoluția greutății corporale (un factor de risc semnificativ în diabetul zaharat) și a hemoglobinei glicozilate (un parametru biologic care reflectă controlul pe termen lung al nivelului de glucoză din organism – o valoare de peste 6,5% indică posibilitatea prezenței diabetului, iar la un pacient diagnosticat se recomandă o valoare sub 7%).

abonare

După 40 de săptămâni de administrare a tratamentului, efectul asupra hemoglobinei glicozilate și a greutății corporale a fost semnificativ:

  • De la o valoare medie de 8,28%, hemoglobina glicozilată a scăzut cu 2,01%, 2,24% și 2,3% în grupurile de tirzepatidă 5 mg, 10 mg, și 15 mg, iar scăderea a fost de 1,86% la administrarea semaglutidei;
  • Toate aceste scăderi au fost semnificativ mai mari față de grupul de control, tirzepatida dovedindu-se superioară semaglutidei în această privință;
  • Ținta terapeutică de 7% hemoglobină glicozilată a fost atinsă de 86% dintre pacienții care au primit doza maximă de tirzepatidă, față de 79% dintre pacienții care au primit semaglutidă;
  • Și scăderea ponderală a fost semnificativ mai mare în grupul de studiu (pentru doza maximă de tirzepatidă scăderea fiind cu 5,5 kg mai mare față de semaglutidă).

Profilul de siguranță s-a dovedit a fi tolerabil: cel mai frecvent pacienții au acuzat reacții adverse gastrointestinale, ușoare și moderate, în proporții similare sub tratamentul cu tirzepatidă și semaglutidă (greață, diaree, vărsături).

Cum funcționează tirzepatida? Noua clasă terapeutică a twincretinelor

În lupta contra diabetului de tip 2, medicii au la dispoziție mai multe clase terapeutice, care acționează prin stimularea secreției pancreatice de insulină, sensibilizarea țesuturilor organismului la acțiunea insulinei, inhibarea absorbției glucozei din tractul intestinal și eliminarea accelerată a glucozei prin urină.

Agoniști receptor GLP1 și GIP - mecanism acțiune diabet zaharat
GLP1 și GIP sunt hormoni enterali din clasa incretinelor – efectul acestora asupra organismului și asupra metabolismului energetic este complex. Mecanismele benefice în diabetul zaharat includ stimularea secreției de insulină, dar și stimularea sațietății, scăderea glicemiei sau a rezistenței la insulină în țesuturile musculare și adipoase.

Două dintre clasele terapeutice sunt agoniștii receptorilor pentru peptida glucagon like 1 (GLP-1 RA), clasă ce include și semaglutida; și agoniștii receptorilor polipeptidei insulinotropice dependente de glucoză (GIP). Atât peptida glucagon like-1, cât și polipeptida insulinotropică sunt hormoni secretați de tractul intestinal, ca răspuns la ingestia de alimente, și stimulează secreția pancreatică de insulină (hormoni denumiți incretine). Tirzepatida combină cele două efecte stimulatoare asupra secreției de insulină într-o singură moleculă (twincretin, în engleză “twins” gemeni).

Mai multe rezultate ale tirzerpatidei în diabetul zaharat

În cadrul Sesiunilor Științifice ale Asociației Americane de Diabet au fost prezentate mai multe rezultate încurajatoare, obținute de tirzepatidă în alte studii clinice:

  • SURPASS-1: 478 de pacienți au primit fie tirzepatidă, fie placebo, ca primă linie de tratament antidiabetic injectabil:
    • Tirzepatida a ameliorat în mod semnificativ greutatea corporală și hemoglobina glicozilată;
    • 92% dintre pacienții din grupul de studiu au atins un nivel țintă de 7% hemoglobină glicozilată;
  • SURPASS-3: 1444 de pacienți au primit fie tirzepatidă, fie insulina cu acțiune prelungită degludec:
    • Hemoglobina glicozilată a scăzut cu 1,34% sub tratament insulinic, față de 1,93%, 2,20% sau 2,37% sub tratamentul cu 5 mg, 10 mg sau 15 mg săptămânal de tirzepatidă;
    • 93% dintre pacienții din grupul de studiu au atins un nivel țintă de 7% hemoglobină glicozilată, față de 61% sub tratamentul insulinic;
  • SURPASS-4: a fost realizată o metaanaliză a 116 pacienți cu risc cardiovascular ridicat, care au primit fie tirzepatidă, fie insulina cu acțiune prelungită glargine:
    • Riscul relativ de a suferi un eveniment sau deces cardiovascular a fost cu 26% mai mic în grupul de studiu;
    • 90,7% dintre pacienții sub doza maximă de tirzepatidă au atins ținta de 7% hemoglobină glicozilată, față de 50,7% dintre cei în tratament cu insulină;
  • SURPASS-5: 475 de pacienți au primit fie tirzepatidă, fie placebo, în plus față de insulina glargine, care singură nu a condus la controlul terapeutic adecvat:
    • Tirzepatida este superioară placebo în ceea ce privește controlul ponderal și al hemoglobinei glicozilate, în combinație cu insulina;
    • 97% dintre pacienții care au primit tirzepatidă au atins ținta terapeutică de 7% hemoglobină glicozilată;

Tirzepatida este studiată în continuare, inclusiv în trialuri clinice care se concentrează pe efectele cardiovasculare ale diabetului sau pe obezitate.

„Suita de studii SURPASS a condus la rezultate spectaculoase, care ne-au depășit așteptările. Tirzepatida ar putea fi un element eficient în arsenalul terapeutic al pacienților cu diabet zaharat de tip 2 și ar putea ajuta milioane de oameni să atingă țintele terapeutice care indică controlul bolii,” afirmă dr. Laura Fernández Landó, director medical în cadrul companiei Eli Lilly, care dezvoltă și studiază această moleculă.

Citește și: