INTERVIU. Prof. Dr. Gabriela Radulian, despre managementul diabetului zaharat în contextul pandemiei COVID-19




Conform datelor Federației Internaționale de Diabet de la finalul anului 2019, 463 de milioane de oameni trăiau cu diabet zaharat în lume. În 2045, vor fi peste 700 de milioane de persoane cu DZ. În România, prevalența este 11,6%  – 1 din 10 persoane suferă de diabet. Doar 1 din 2 persoane care suferă de diabet a fost diagnosticată: 832.000 pacienți sunt înregistrați, dintr-un număr estimat de 1.785.000. 4 din 10 pacienți care suferă de DZ2 nu se tratează, iar 2 din 10 pacienți nu au mai fost la diabetolog în ultimul an.

Prof. Dr. Gabriela Radulian, președinte Societatea Română de Neuropatie Diabetică, a vorbit despre managementul diabetului zaharat în contextul COVID-19 și a explicat principalele aspecte pe care pacienții și medicii trebuie să le aibă în vedere în această perioadă, într-un interviu RaportuldeGardă.ro, realizat de editorul Dr. Bianca Cucoș, medic rezident genetică medicală.

abonare

În continuare, puteți citi un rezumat al interviului.

  • Impactul infecției cu SARS-CoV-2 asupra prognosticului pacienților cu DZ – forme mai severe de boală

Nu există un risc mai mare de a contacta SARS-CoV-2, dar odată prezentă infecția, evoluția merge către forme mai severe, mai ales că pacienții cu DZ asociază și prezența, fie a unor patologii cardiovasculare, fie renale, respiratorii, care generează evoluția mai severă a COVID-19.

  • Cazurile nou-diagnosticate de DZ în prezența infecției COVID-19

Aceste cazuri sunt legate de infecția cu SARS-CoV-2, din cauza implicării citokinelor de tip inflamator (IL-1, -6 sau TNF alfa) – sunt aceleași citokine care sunt implicate în determinismul DZ. Pe de altă parte, tratamentul persoanelor internate cu COVID-19 beneficiază și de administrarea de cortizon, iar în condițiile în care evoluția este mai severă și dozele de cortizon sunt mari, atunci există și un risc asociat mult mai important (de a dezvolta DZ).

Nu în ultimul rând, este faptul că anumite componente ale SARS-CoV-2 determină și un efect toxic asupra celulelor beta pancreatice – iată un rol suplimentar în ceea ce privește SARS-CoV-2 în apariția DZ.

  • Prevenția infectării cu noul coronavirus și prevenția DZ în această perioadă

Noi, medicii diabetologi, am realizat în această perioadă consultații prin telemedicină. Au fost niște eforturi importante pentru a putea asigura în principal tratamentul pentru că atunci când vorbim de DZ trebuie să realizăm abordarea terapeutică corespunzătoare, fără a fi întrerupt tratamentul. Ne bucurăm că România este printre puținele țări din UE în care există o lege a prevenției în DZ. Sper că vom putea implementa în curând programe integrate de prevenire, bazate pe această lege.

Un pacient cât mai bine controlat înseamnă mai puține complicații – o povară mai mică pentru sistemul de sănătate. Anul trecut, au intrat pe listele din România o mulțime de medicamente inovatoare. (…) Deși condițiile epidemiologice au generat o adresabilitate mai scăzută a pacienților DZ, cam 50% dintre cei cu DZ nu prezintă control glicemic adecvat, și pot apărea complicații micro și macrovasculare. De aceea, noile molecule incluse pe piața din România aduc beneficii importante pentru controlul cardiovascular.

Să nu uităm și de importanța insulinei – prezența unor analogi bazali de insulină, care demonstrează control glicemic foarte bun și risc foarte mic de hipoglicemie. Avantajele noilor tipuri de insulină (analogii de insulină) – cresc calitatea vieții pacienților cu diabet zaharat de tip 1.

  • Particularitățile alegerii terapiei hipoglicemiante în contextul COVID-19

Dacă persoana cu diabet zaharat nu prezintă o formă severă și beneficiază de tratament pe lângă izolare, de obicei nu apar modificări importante ale tratamentului, dar dacă vorbim despre infecția COVID-10 severă, care necesita spitalizare, este nevoie de reevaluarea tratamentului pentru că anumite clase terapeutice pot genera anumite dezavantaje, de exemplu, se poate întrerupe tratamentul cu SGLT2 dacă persoana cu infecție prezintă și febră și are risc important de deshidratare.

Dacă vorbim despre cei cu control metabolic deficitar – pacienți cu diabet zaharat tip 2 aflați pe medicație orală, în condițiile de spitalizare se impune tratamentul insulinic. De asemenea, cei aflați la ATI, sunt tratați exclusiv cu insulină.

Managementul DZ este întotdeauna multidisciplinar. În această echipă este nevoie în primul rând de diabetolog, pentru a realiza controlul glicemic (…), dar pe de altă parte, ținând cont de prezența complicațiilor cronice, este nevoie de nefrolog, oftalmolog, neurolog, ca să nu mai vorbim de prezența cardiologului, din cauza faptului că o persoană cu DZ tip 2 asociază atât dislipidemie, cât și hipertensiune arterială.

De asemenea, pacienții cu DZ2 prezintă și insuficiență cardiacă sau boala cronică renală. Toate aceste priorități sunt analizate, iar recomandarea ghidurilor subliniază importanța utilizării SGLT2, mai ales la cei care asociază IC sau boală cronică renală.

În aceste condiții, moleculele SGLT2, care inițial au fost pentru control glicemic, astăzi sunt recomandate de cardiologi la cei cu IC, dar fără DZ, tocmai în baza studiilor care demonstrează reducerea spitalizării din cauza IC, prin utilizarea SGLT2.

Trecând la clasa agoniștilor de GLP-1, cu mecanism inovator, a cărei indicație este boala aterosclerotică cardiovasculară diagnosticată, aici avem o altă categorie importantă de pacienți, la care acest tratament, care se administrează doar o dată pe săptămână, prezintă beneficii multiple în ceea ce privește evoluția patologiei cardiovasculare. Datele clinice GLP1 au subliniat importanța agoniștilor de GLP-1 chiar și în prevenția primară a bolilor cardiovasculare.

Noi, diabetologii, trebuie să adaptăm în continuare aceste inovații care vin în diabet, să le folosim la capacitate maximă, pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit.

  • Diabetul zaharat – o problemă majoră de sănătate publică – legea prevenției diabetului zaharat

Dată fiind gravitatea și impactul aceste patologii metabolice, o politică unitară și transparentă la nivel național pentru preventie în ceea ce înseamnă managementul acestei afecțiuni este esențială în vederea scăderii incidenței bolii în rândul populației. Și trebuie subliniate câteva aspecte, care sunt prezente în programul național de prevenție. În primul rând, trebuie să se realizeze o serie de măsuri care vizează promovarea unui stil de viață sănătos. Acest lucru poate fi realizat, pe de o parte, printr-o educație a întregii populații cu privire la dieta echilibrată și nivelul de activitate fizică, dar și prin implicarea autorităților locale astfel încât comunitățile să beneficieze de infrastructură pentru un stil de viață sănătos.

De asemenea, este foarte importantă diagnosticarea precoce a diabetului zaharat. Cu cât diagnosticăm mai devreme, cu atât putem vorbi de o evoluție favorabilă a DZ. Există situații când DZ este nediagnosticat o lungă perioadă, și din păcate, diagnosticul se pune în urma unei complicații – fie că vorbim despre o cangrenă care apare pe fondul neuropatiei sau bolii arteriale periferice, iar intervenția este radicală. Sau alte moduri de debut ale DZ, fie că vorbim despre complicații oculare, renale sau cardiovasculare. Nu în ultimul rând, ar trebui să se organizeze și o organizare a datelor de sănătate publică pentru urmărirea evoluției stării de sănătate a persoanelor aflate la risc. Și aici avem foarte clar menționat ce înseamnă o persoană aflată la risc și să se realizeze un management eficient al celor în aceste condiții, printr-o testare la persoanele asimptomatice – un diagnostic precoce. Acestea ar fi principalele linii de abordare pentru programul național de prevenție a diabetului.

  • Utilizarea telemedicinei în perioada pandemiei COVID-19 – integrarea pe termen lung

Telemedicina și comunicarea la distanță s-au dovedit a fi soluții de un real folos în această perioadă. Ele au un avantaj major – ne permit să ținem permanent legătura cu pacienții noștri. Dar din păcate, au și un dezavantaj major – îngreunarea monitorizării, pentru că nu mai pot fi evaluați așa cum erau. Pe de altă parte, intervine refuzul lor de a se prezenta în spital sau în ambulator. Cu siguranță experiența din această perioadă reprezintă un punct de plecare pentru managementul multidisciplinar al pacientului cu diabet zaharat.

Citește și: