#ADA2019. Teplizumab, primul anticorp monoclonal care întârzie debutul diabetului zaharat de tip 1
Teplizumab, un anticorp experimental anti-CD3 care modifică limfocitele CD8+, a întârziat debutul debutul diabetului zaharat de tip 1 cu 2 ani, la persoanele cu risc înalt, conform unui studiu de fază 2, prezentat la Sesiunile Științifice ale Asociației Americane de Diabet și publicat în New England Journal of Medicine.
„Am arătat pentru prima dată că putem întârzia progresia bolii prin terapie imunologică. DZ1 este cea mai comună boală cronică a copilăriei, fiind diagnosticată și la adulți. Rezultatele noastre oferă speranță celor aflați la risc de a dezvolta DZ1. Această amânare de 2 ani a diagnosticului este foarte semnificativă clinic, luănd în considerare povara zilnică a managementul bolii. Orice timp fără boală are semnificație, mai ales la copii”- Dr. Kevan Herold, Prof. de imunologie și medicină internă Yale University, New Haven, Connecticut.
Studiul
La studiul de fază 2, randomizat, controlat placebo, au participat 76 de rude ale pacienților cu DZ1, atât adulți cât și copii (peste 8 ani), care aveau risc înalt de a dezvolta DZ1: doi sau mai mulți autoanticorpi și valori anormale subclinice ale testului de toleranță la glucoză (TTGO). A fost administrat teplizumab timp de 14 zile. Participanții au fost urmăriți prin TTGO la fiecare 6 luni, timp de 7 ani.
În timpul de urmărire al studiului, 43% (19/44) din pacienții din grupul de intervenție au fost diagnosticați prin TTGO cu DZ1, față de 72% (23/32) din pacienții din grupul placebo. Timpul median până la diagnostic a fost de 48,4 luni în grupul teplizumab, față de 24,4 luni în grupul placebo.
Efectul cel mai mare al teplizumab a fost înregistrat în primul an al studiului: doar 7% (3/44) din pacienții din grupul de intervenție au fost diagnosticați cu DZ1, față de 44% (14/32) din pacienții grupului placebo.
Efectele adverse au fost cele așteptate din studii anterioare. Nu au fost înregistrate reacții adverse majore. Cele mai comune au fost limfopenii reversibile (cel mai târziu la 105 zile), fără a duce la rate diferite ale infecțiilor, și erupții cutanate.
Dr. Carla Greenbaum, coautor și director al programului de cercetare clinică în diabet al Benaroya Research Institute, Seattle, Washington, director al Diabetes TrialNet, a îndemnat clinicienii să trimită familiile persoanelor cu DZ1 la screening TrialNet:
„Putem identifica persoanele care vor dezvolta diabet, nu pe cei cu risc de a dezvolta. Știm că vor progresa către boală. Este critic. Deci pentru cei care tratează persoane cu DZ1, testați rudele acestora, pentru că dacă aceștia au anticorpi, pot fi incluși în studii”.
În editorial publicat în același timp în NEJM, Dr. Clifford J. Rosen, MD, Maine Medical Center Research Institute, Scarborough, și Dr. Julie R. Ingelfinger, Massachusetts General Hospital for Children, Boston, susțin că acest studiu arată un progres substanțial în modularea fazelor incipiente ale DZ1, însă atrag atenția că:
„Cu toate că studiul a arătat o întârziere semnificativă a debutului bolii, rezultatele nu ar trebui folosite pentru a sugera că o modulare imunologică ar putea fi o abordare curativă. Ci, acest studiu aduce date asupra fiziopatologiei distrugerii celulelor beta-pancreatice și asupra potențialului de modificare a cursului DZ1 cu noi agenți biologici.”
În plus Rosen și Ingelfinger subliniază că acest studiu a fost unul cu un număr redus de participanți cu o intervenție de doar 2 săptămâni. Mai rămân mulți parametrii de stabilit: care sunt durata și frecvența optimă de tratament, efectele secundare pe termen lung, subgrupurile de persoane care nu răspund la tratament, evoluția clinică a persoanelor care răspund inițial la tratament.
Ce este diabetul zaharat de tip 1?
DZ1 este o boală autoimună caracterizată de distrugerea celulelor pancreatice beta, producătoare de insulină, de către propriul sistem imun. Astfel, nu se poate menține un nivel corespunzător al glucozei în sânge. Rudele celor cu DZ1 au un risc de 15 ori mai mare de a dezvolta boala, față de populația generală.
Pacienții cu DZ1 necesită insulinoterapie toată viața. În ciuda progreselor în ceea ce privește modul de administrare a insulinelor și de monitorizare a glicemiei, anumiți pacienți nu pot să atingă sau să mențină nivelul glicemic țintă. Hiper- și hipoglicemia, precum și creșterea în greutate sunt comune, iar speranța de viață a acestor pacienți este în continuare semnificativ mai mică față de populația generală, mai ales din cauza bolii cardiovasculare.
Citește și:
- STUDIU. Obezitatea mamei în timpul sarcinii crește de 3 ori riscul copilului de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 la un moment dat în viață
- Liraglutida, aprobată de FDA pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la pacienții pediatrici cu vârste de peste 10 ani
- PODCAST. #ReGândim Medicina: Diabetul zaharat – schimbare majoră de viziune. Cum ar trebui să abordăm boala despre care aparent știam totul?
Sursă imagine feature: Flickr.