Celulele adipoase ale persoanelor cu obezitate prezintă modificări epigenetice, care se menţin chiar şi după pierderea semnficativă în greutate, conducând la predispoziţia pentru îngrăşare, conform unor noi rezultate publicate în Nature. Înţelegerea acestor modificări persistente legate de memoria celulară a obezităţii poate să ghideze dezvoltarea de strategii ţintite care să asigure menţinerea greutăţii după slăbire.
Ţesutul adipos colectat de la oameni la un an şi la doi ani după chirurgie bariatrică prezintă modificări persistente ale profilurilor de expresie genică, în special ale activității genelor legate de procesele metabolice, inflamație și semnalizarea celulară. Deşi memoria epigenetică a obezităţii a fost constatată predominant la nivelul adipocitelor, aceasta a fost prezentă şi în celelalte celule ale ţesutului adipos, evidenţiind complexitatea impactului obezităţii asupra funcţionării organismului uman.
Aceste rezultate au fost completate de cele obţinute cu ajutorul şoarecilor de laborator, fiind astfel identificată prezenţa markerilor epigenetici care indică expunerea anterioară la un mediu obezogen, chiar şi după reducerea greutăţii. Memoria epigenetică a fost mediată de modificări ale histonelor, care reprezintă proteine cu efect de reglator al activităţii genelor. Celulele adipoase care au prezentat aceşti markeri de memorie a obezităţii au avut un răspuns amplificat la reexpunerea la dieta bogată în grăsimi, conducând la recăpătarea accelerată a greutății în comparație cu șoarecii fără obezitate în antecendente.
Obezitatea și comorbiditățile asociate acesteia reprezintă riscuri substanțiale pentru sănătate, de aceea pierderea în greutate este un obiectiv important. Acest obiectiv este atins prin modificarea dietei şi a stilului de viaţă, administrarea de medicamente sau prin chirurgie bariatrică. Strategiile de pierdere în greutate însă conduc adesea la rezultate pe termen scurt, iar persoanele care au reuşit să slăbească acumulează din nou în timp un exces ponderal.
În cadrul noului studiu, au fost analizate modificările celulare persistente legate de obezitate în probe de ţesut adipos atât de la şoareci de laborator, cât şi de la oameni. Au fost colectate biopsii de țesut adipos subcutanat și țesut adipos omental, de la persoane cu obezitate atât înainte, cât și după doi ani de la pierderea în greutate în urma intervenţiilor de chirurgie bariatrică. Pentru comparare, au fost colectate biopsii ale acelorași țesuturi de la persoane cu greutate normală. Aceste probe au fost analizate prin secvențierea ARN la nivelul unui singur nucleu (snRNA-seq), fiind captate modelele de expresie genică în mii de celule.
De asemenea, soarecii utilizaţi în cadrul studiului fost împărțiți în grupuri în funcție de expunerea la o dietă bogată în grăsimi și scăderea ulterioară în greutate. După recoltarea probelor de țesut adipos de la șoareci, tehnologia snRNA-seq a fost utilizată pentru a identifica modificările genetice. În plus, modificările constatate au fost evaluate în profunzime cu ajutorul unor alte două metode de analiză epigenetică – ATAC-seq (transposase-accessible chromatin with sequencing) şi studiul modificărilor histonelor.
Citeşte şi:
- OMS: Numărul copiilor și adolescenților cu obezitate a crescut de 4 ori în ultimii 30 de ani. 43% dintre adulți sunt supraponderali
- #ENDO23. Indicele de masă corporală subestimează prezența obezității, selectând doar jumătate dintre persoanele care au un procent excesiv de țesut adipos
- STUDIU. De ce crește apetitul la persoanele cu obezitate? Noi tipuri de neuroni, identificați în hipotalamus