Aproape 20% dintre rudele sănătoase ale pacienților cu cancer de sân și ovarian au variante genetice asociate cu risc crescut de cancer
Testarea genetică nu mai este relevantă doar pentru pacientele deja diagnosticate cu cancer de sân sau cancer ovarian, ci devine un instrument important de prevenție pentru membrii sănătoși ai familiilor în care există suspiciunea unei predispoziții ereditare la cancer. Un studiu realizat în Estonia, pe aproape 3.500 de rude sănătoase ale pacienților cu cancer de sân și ovarian, arată că 19,7% dintre persoanele testate aveau o variantă genetică patogenă sau probabil patogenă asociată cu risc crescut de cancer. Rezultatele susțin extinderea testării genetice în cascadă, inclusiv la persoane tinere și la bărbați, pentru a permite intervenții preventive înainte de apariția bolii.
Studiul, publicat în Frontiers in Genetics, a inclus 3.472 de membri sănătoși ai familiilor pacienților cu cancer de sân sau ovarian, testați genetic în Estonia între 2007 și 2023, în cadrul practicii clinice de rutină. Participanții nu aveau un diagnostic oncologic la momentul testării, dar au fost trimiși pentru evaluare fie pentru că în familie fusese deja identificată o variantă patogenă, fie pentru că exista un istoric familial sugestiv pentru cancer ereditar.
Rezultatele arată că 683 dintre persoanele testate, adică 19,7%, erau purtătoare ale unei variante genetice patogene sau probabil patogene. Cu alte cuvinte, aproape 1 din 5 rude sănătoase testate avea o modificare genetică relevantă pentru riscul de cancer. Proporția a fost mult mai mare în cazul persoanelor care aveau deja o variantă familială cunoscută: 41,8% dintre acestea au fost confirmate ca purtătoare. În schimb, în grupul fără o variantă familială cunoscută, rata de detecție a fost de 8%.
Această diferență confirmă utilitatea testării în cascadă, adică testarea rudelor biologice după identificarea unei variante patogene la un pacient diagnosticat cu cancer. Într-un astfel de scenariu, testarea este mai simplă, mai rapidă și mai eficientă, pentru că laboratorul caută o variantă deja cunoscută în familie. Totuși, studiul arată că și în familiile fără o variantă deja identificată există un beneficiu important al testării prin paneluri genetice extinse, mai ales când istoricul familial sugerează un risc ereditar.
Cele mai multe variante identificate au fost în genele BRCA1 și BRCA2, care au reprezentat 58,4% din totalul variantelor patogene detectate. BRCA1 a fost gena cel mai frecvent implicată, cu 265 de rezultate pozitive, urmată de BRCA2, cu 134. Aceste gene sunt asociate în special cu riscul crescut de cancer de sân și ovarian, dar și cu alte tipuri de cancer, inclusiv cancer pancreatic, melanom și cancer de prostată, în funcție de gena implicată și de istoricul familial.
Un aspect important al studiului este că testarea nu s-a limitat la BRCA1/2. Variante patogene au fost identificate în 23 de gene diferite. După BRCA1/2, cele mai frecvente gene implicate au fost CHEK2, BRIP1, ATM și PALB2. Acest lucru susține rolul testării prin paneluri multigenice, mai ales în familiile în care nu există o variantă cunoscută. În acest grup, variantele non-BRCA au fost chiar mai frecvente decât cele BRCA1/2, ceea ce arată că o abordare limitată doar la cele două gene clasice ar putea rata un număr important de persoane cu risc crescut.
Introducerea secvențierii de nouă generație, sau NGS, a schimbat semnificativ capacitatea de identificare a acestor variante. În Estonia, testarea genetică a evoluat de la metode țintite, precum Sanger, MLPA sau analiza unor variante recurente, către paneluri genetice extinse. Rata de detecție a fost mai mare în perioada în care NGS a devenit parte din practica de rutină: 20% în perioada 2015–2023, comparativ cu 12,1% în perioada 2007–2014. Autorii subliniază însă că această diferență nu reflectă doar superioritatea tehnologiei, ci și schimbarea criteriilor de trimitere, extinderea eligibilității și creșterea gradului de conștientizare.
Un alt rezultat relevant este vârsta participanților. Media de vârstă la testare a fost de 41,1 ani, iar 78,6% dintre persoanele testate aveau sub 51 de ani. Mai mult, 52% aveau sub 41 de ani. Această observație este importantă deoarece multe programe standard de screening, cum este mamografia populațională, încep în jurul vârstei de 50 de ani. Pentru persoanele cu variante patogene în gene de risc înalt, intervențiile trebuie începute mai devreme: supraveghere imagistică intensificată, RMN mamar, consiliere genetică, măsuri de reducere a riscului și, în unele cazuri, chirurgie profilactică.
Studiul arată și că testarea genetică a rudelor sănătoase a crescut puternic în Estonia. Numărul persoanelor testate anual a crescut de la 3 în 2007 la 731 în 2023. Creșteri importante au fost observate în special după 2014, odată cu introducerea NGS în practica clinică, și din nou între 2022 și 2023. Această evoluție reflectă atât accesul mai bun la testare, cât și integrarea progresivă a geneticii în prevenția oncologică.
Bărbații rămân însă subreprezentați. Doar 12,4% dintre persoanele testate au fost bărbați. Totuși, dintre cei 430 de bărbați testați, 34,4% au fost purtători ai unei variante patogene, ceea ce arată că testarea lor are o valoare clinică reală. Bărbații au fost testați mai frecvent atunci când exista o variantă familială cunoscută: în acest grup au reprezentat 26,6% dintre participanți, comparativ cu doar 6,6% în grupul fără variantă familială cunoscută. Variantele BRCA2, de exemplu, sunt asociate cu risc crescut de cancer de prostată și cancer mamar masculin, iar identificarea purtătorilor poate permite includerea lor în programe de supraveghere adaptate.
Autorii subliniază că testarea rudelor sănătoase trebuie însoțită de consiliere genetică adecvată. Rezultatul unui test genetic nu este doar o informație de laborator, ci are implicații pentru screening, prevenție, decizii reproductive și comunicarea riscului în familie. În plus, nu toate genele identificate au același nivel de acționabilitate clinică. Pentru BRCA1/2 există recomandări clare de management, în timp ce pentru unele gene de risc moderat sau pentru gene mai puțin incluse în ghiduri, deciziile trebuie individualizate în funcție de istoricul familial și de contextul clinic.
Studiul are și limitări. Este o analiză retrospectivă, bazată pe date din practica clinică, fără urmărire longitudinală a persoanelor testate. Prin urmare, nu arată direct câte cazuri de cancer au fost prevenite sau detectate mai devreme ca urmare a testării. Totuși, oferă o imagine valoroasă asupra modului în care testarea genetică poate funcționa într-un sistem real de sănătate și asupra impactului extinderii acesteia către membrii sănătoși ai familiilor cu risc oncologic ereditar.
În ansamblu, datele susțin o schimbare de paradigmă: de la testarea genetică utilizată predominant pentru diagnostic și tratament la testarea genetică folosită ca instrument de prevenție personalizată. Identificarea unei variante patogene la o persoană sănătoasă nu înseamnă că aceasta va dezvolta sigur cancer, dar oferă timp pentru supraveghere personalizată și decizii preventive informate. Pentru cancerul ereditar de sân și ovarian, acest timp poate face diferența între diagnostic tardiv și prevenție activă.