#AACR20. ADN-ul tumoral circulant poate detecta cazurile de cancer pulmonar non-microcelular la risc înalt de recidivă în urma rezecției chirurgicale

  • Altfel despre Cancer



Detectarea bolii minime reziduale (MRD) cu ajutorul ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) prezice recurența postoperatorie în cazul pacienților cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) stadiile I-III, conform rezultatelor studiului TRACERx, prezentat în cadrul întâlnirii virtuale a Asociației Americane de Studiul al Cancerului (AACR20). ctDNA poate fi folosit drept biomarker în context adjuvant, atât pentru a detecta MRD post-operator, cât și pentru a defini clonalitatea tumorii recidivate.

Dr. Christopher Abbosh (autorul principal al studiului) a explicat că în prezent, studiile asupra terapiei adjuvante a NSCLC necesită populații de studiu mari (sute sau mii de participanți) și perioade lungi de urmărire pentru a avea rezultate concludente. Astfel, studiile necesită peste 10 ani pentru a fi finalizate. În plus, prin lipsa de predicție asupra evoluției clinice, unii pacienți sunt supuși inutil toxicității tratamentelor adjuvante. Aceste inconveniente provin din heterogenitatea populațiilor studiate (în urma operației, tumora poate fi eliminată în totalitate sau poate rămâne boală reziduală sau metastatică) și din rata mică de recurență a acestora. Identificarea prin MDR a pacienților aflați la risc de recădere ar putea elimina aceste limitări ale studiilor:

abonare

Studiile asupra terapiilor adjuvante bazate pe MRD vor permite diferențierea între aceste populații și realizarea de studii folosind populații mai mici dar mai relevante, în cadrul cărora tratamentul va fi intensificat doar la acei pacienți care ar urma să recidiveze”- Dr. Christopher Abbosh, de la Institutul Oncologic din cadrul University College London.

În cadrul studiului TRACERx au fost incluși 88 de pacienți care au fost tratați chirurgical pentru tumori NSCLC stadiul I-III. Pe baza unor probe excizionale s-au alcătuit profile genetice individuale, care au fost apoi folosite pentru a testa ctADN (fragmente de ADN prezente în plasmă, eliminate de celule tumorale distruse) din 608 probe de plasmă recoltate pre și post-operator.

Eprubetă și pipetă pentru testare din sânge.
Testarea ctADN din sânge permite monitorizarea post chirurgicală și identificarea recidivelor înaintea mijloacelor imagistice.

Pentru fiecare pacient a fost dezvoltat un test AMP (anchored-multiplex polymerase chain reaction) bazat pe urmărirea variantelor genetice identificate prin secvențierea ADN-ului tumoral din probele excizionale, prioritizate în funcție de clonalitate/subclonalitate, numărul mare de copii. Acest proces a avut scopul de a optimiza sensibilitatea MRD și de a permite urmărirea filogenetică.

Validarea testului AMP-MRD cu 50 de variații a arătat o sensibilitate pentru ADN-ul mutant de 89% utilizând o cantitate foarte mică de ADN prelevat (25 nanograme). Dr. Abbosh a explicat că a fost folosit o cantitate redusă de ADN pentru că „știm că în context clinic, ADN-ul pentru testare poate fi limitat”. Așa cum este de așteptat, „sensibilitatea crește odată cu cantitatea de ADN testată”. Specificitatea experimentală a fost de 100%, iar cea modelată in silico a fost de 99,5% (rezultată în urma simulării digitale a experimentului).

Recăderea tumorii primare a fost detectată cu ajutorul ctDNA la 72% dintre pacienți. Rata de detecție ctDNA a fost dependentă de:

  • tipul histologic al tumorii: 49% la adenocarcinom, 100% la cancerele scuamoase și 75% la alte tipuri de NSCLC (carcinom cu celule mari, carcinom neuroendocrin cu celule mari, carcinom pleomorfic sau carcinom adenoscuamos);
  • identificare preoperatorie a ctDNA: 91% la cei la care a fost identificat ctDNA preoperator (shedders) și 64% la cei la care nu a fost identificat ctDNA preoperator (non-shedders).

Testarea MRD este specifică pentru tumori primare. Nu a fost detectat ctDNA la niciunul dintre pacienții care a dezvoltat o a doua tumoră primară. Detectarea MRD a fost în anumite cazuri mai rapidă în identificarea recăderii față de urmărirea imagistică (RMN, CT sau PET-CT).

„Supravegherea MRD poate detecta recăderile înaintea standardului de îngrijire imagistic”- Dr. Abbosh.

Timpul median de la detectarea ctDNA până la recăderea clinică a fost de 164 de zile (variind între 6 și 1.022 zile) la shedders și de 22 de zile (variind între 6 și 1.022 zile) la non-shedders. Perioada mediană de supraviețuire lipsită de boală a fost de 362 de zile pentru shedders și de 640 de zile pentru non-shedders.

Urmărirea dinamicii subclonale și a numărului de copii ale schimbărilor a permis prezicerea neoantigelor la recădere. Neoantigenele sunt fragmente de proteine, produse de celulele tumorale prin transcrierea fragmentelor de ADN tumoral, care a acumulat mutații. Acestea reprezintă o țintă care ar putea crește răspunsul la imunoterapii pentru un număr mai mare de pacienți. Dr. Abbosh a adăugat că această abordare ar putea „oferi oportunitatea de a urmări schimbările biologiei tumorale din perioada de recădere și înaintea acesteia”.

Proiectul TRACERx

Ramura din proiectul TRACERx (TRAcking Cancer Evolution through therapy (Rx)) dedicată cancerului pulmonar reprezintă un studiu observațional prospectiv de cohortă. Reprezintă o colaborare multidisciplinară care integrează date clinice, histopatologice și genomice ale pacienților cu NSCLC.

Logo proiect tracerx
TRACERx se desfășoară de mai mult de 9 ani și include 842 de pacienți din 20 de spitale din Marea Britanie.

Scopul studiului este de a defini cum afectează heterogenitatea cancerului riscul de recurență și supraviețuire, și a modului în care subclonele canceroase (linii celulare care reprezintă sub 10% din tumoră) concurează, se adaptează și evoluează, de la diagnostic la recădere. Aceste informații vor contribui la personalizarea tratamentului, printr-o mai bună identificare a subgrupurilor de pacienți și prin dezvoltarea de noi terapii țintite și imunoterapii.

Despre cancerul pulmonar non-microcelular

Imaginea ilustrează plămânii - cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar reprezintă prima cauză de deces oncologic la nivel mondial. Anual duce la 1,4 milioane de decese. Aproximativ 78% dintre acestea sunt de tip NSCLC, asociat cu o supraviețuire redusă. Terapia standard de menținere cu compuși pe bază de platină a ajuns la un platou al eficienței. În prezent sunt dezvoltate și studiate din ce în ce mai multe imunoterapii și terapii țintite. Eficacitatea acestora se bazează însă pe o selecție riguroasă a pacienților în funcție de diverși biomarkeri.

Citește și: