#ASH18: Date noi despre utilizarea sigură a anticoagulantelor orale de nouă generație
Două studii prezentate în cadrul Congresului Societății Americane de Hematologie 2018 au adus noi informații cu privire la modul de utilizare a anticoagulantelor orale noi (NOAC – non-vitamin K antagonist oral anticoagulants). Primul studiu ghidează utilizarea acestora în cazul chirurgiei pacienților cu fibrilație atrială. Cel de-al doilea studiu susține folosirea anticoagulantelor orale noi la pacienții cu cancer.
-
Studiul CASSINI: Anticoagulantele orale noi au risc scăzut de tromboză la pacienții cu cancer
Acest studiu este primul care evaluează utilizarea zilnică a NOAC și restrângerea regimului terapeutic la pacienții cu risc crescut de tromboze. Rezultatele studiului arată că NOAC scad riscul de tromboze la pacienții neoplazici, fără a crește semnificativ riscul de sângerare.
Trombozele sunt complicații frecvente ale cancerului, evenimentele trombotice (embolie pulmonară, infarct miocardic, accident vascular cerebral) fiind a doua cauză de deces la pacienții neoplazici. Anticoagulantele sunt în general administrate în spital pentru a reduce riscul de tromboze care apar mai ales la nivelul membrelor inferioare și superioare.
„Având în vedere că aproape toate chimioterapiile sunt administrate în regim ambulator și că profilaxia anticoagulantă se face numai în spital, nu sunt prevenite majoritatea evenimentelor trombotice, multe producându-se în afara spitalului”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Alok A. Khorana, Cleveland Clinic Lerner College of Medicine și Case Western Reserve University.
Studiul a înrolat 1080 de pacienți care începeau un tratament sistemic pentru cancer (în general, chimioterapie). Toți pacienții aveau risc crescut de tromboembolism venos (scor Khorana mai mare sau egal cu 2). După evaluare, 841 de pacienți au fost împărțiți în două grupuri de tratament cu rivaroxaban, respectiv placebo, administrate zilnic timp de 180 de zile. Cercetătorii au urmărit evoluția pacienților prin ultrasonografii la nivelul membrelor inferioare o dată la 8 săptămâni pentru a detecta posibili trombi la pacienții asimptomatici.
La 180 de zile, diferențele ratelor de evenimente trombotice între cele două grupuri nu au fost semnificative statistic deoarece majoritatea pacienților a întrerupt administrarea medicamentului înainte de această perioadă. Mai mult de 1/3 din accidentele trombotice s-au produs după încetarea precoce a anticoagulării. În timpul perioadei în care pacienții s-au aflat cu adevărat sub tromboprofilaxie, diferența între cele două grupuri a fost mai marcată, trombozele producându-se la 2,6% din pacienții tratați cu rivaroxaban, față de 6,4% în cazul grupului de control. La 180 de zile, evenimentele trombotice și decesul au fost prezente la 23% din pacienții care au primit rivaroxaban, comparativ cu 29,5% în cazul celor care au primit placebo.
„Deși reducerea tromboemboliei venoase nu a fost semnificativă statistic în perioada primară de analiză, medicamentul a fost cu siguranță eficient în reducerea ratei trombozelor pe parcursul tratamentului. Rivaroxaban a funcționat atâta timp cât pacienții l-au luat” – Dr. Khorana.
Anticoagulantele cresc riscul de sângerare. Rata complicațiilor hemoragice au fost similare rezultatelor altor studii asupra anticoagulantelor orale directe și mai scăzute decât cele determinate de heparină. Sângerările majore s-au produs la mai puțin de 2% din cei care au primit rivaroxaban, respectiv 1% din cei care au primit placebo. Sângerările minore au fost prezente la 2,7% din pacienții anticoagulați, comparatic cu 2% din pacienții grupului de control.
-
Studiul PAUSE: Abordarea perioperatorie a pacienților cu fibrilație atrială care utilizează anticoagulante orale noi
Acest studiu oferă dovezi importante asupra modului de utilizare a anticoagulantelor orale noi la pacienții cu fibrilație atrială care urmează să efectueze o intervenție chirurgicală. Anticoagulantele pot fi oprite în condiții de siguranță pentru o zi înainte și după operație, riscul de sângerare fiind mic. Oprirea anticoagulantelor tip de 2 zile înainte și după operație se asociază cu risc mai mare de sângerare.
Anticoagulantele reduc formarea cheagurilor de sânge și sunt utilizate frecvent în fibrilația atrială și aritmii care cresc riscul de infarct miocardic. Anticoagulantele orale noi sunt prescrise tot mai frecvent deși există puține date despre regimul de administrare al acestora în preajma unei intervenții chirurgicale. Oprirea medicației perioperator este importantă pentru a scădea riscul de sângerare, având însă în vedere riscul de complicații trombotice.
„Sperăm că acest studiu, prin datele bazate pe dovezi, va oferi baza unui standard terapeutic simplu și sigur de utilizare perioperatorie a anticoagulantelor orale noi”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. James Douketis, Universitatea McMaster University din Hamilton, Ontario, Canada.
Studiul a înrolat 3007 pacienți din 23 de țări. Pacienții se aflau sub tratament cu trei dintre cele mai utilizate NOAC (apixaban, dabigatran, rivaroxaban) pentru fibrilație atrială și erau programați pentru o procedură chirurgicală. În cazul intervențiilor cu risc mic de sângerare, anticoagulantul a fost oprit pentru o zi înainte și după operație. În cazul procedurilor cu risc mai mare de sângerare, anticoagulantul a fost oprit pentru 2 zile pre- și post-chirurgical. Evoluția pacienților a fost urmărită timp de 30 de zile pentru a decela eventuale sângerări sau tromboze.
Rezultatele au arătat că protocolul de întrerupere a NOAC a fost sigur. Sângerări majore au apărut la mai puțin de 2% din pacienți iar complicații trombotice la sub 1%. Analizele de sânge efectuate imediat înaintea operației au evidențiat că peste 90% din pacienți nu mai aveau anticoagulant în sânge sau mai aveau cantități minime în momentul operației. Rezultatele obținute au fost relativ asemănătoare pentru cele trei forme de anticoagulante utilizate.