Canalul Youtube Raportul de gardă
Rolul educației pentru sănătate în medicina personlizată

#EASD2018. Lixisenatide poate preveni deteriorarea rinichilor în cazul pacienților cu diabet zaharat de tip 2, albuminurie și afecțiuni cardiovasculare

mm
04 oct. 2018
990 Views

Un nou studiu apărut în publicația The Lancet Diabetes & Endocrinology prezintă o serie de informații conform cărora medicamentul lixisenatide, utilizat pentru reducerea nivelului de glucoză din sânge, poate încetini sau chiar preveni deteriorarea rinichilor, în rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2, albuminurie și afecțiuni cardiovasculare.

Studiul ELIXA a urmărit acțiunea agonistului GLP-1, lixisenatide, asupra acestui tip de pacienți pe o perioadă de trei ani, iar rezultatele sale au fost dezbătute cu ocazia Întâlnirii Anuale a Asociației Europene de Studiu al Diabetului (EASD) 2018.

Datele care au reieșit în urma cercetării au subliniat profilul de siguranță din punct de vedere cardiovascular în cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip 2. Oamenii de știință au investigat și efectul medicamentului asupra funcției și integrității renale. Mai mult decât atât, s-a identificat și capacitatea medicamentului de a reduce riscul incidenței macroalbuminuriei.

Desfășurarea studiului

Desfășurat între 2010 și 2013, studiul a inclus 6068 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Pacienții au fost randomizați, un grup primind tratamentul cu lixisenatide (10-20 ug), iar celălalt grup tratamentul placebo, ambele fiind adăugate terapiei standard.

La început, 99% dintre participanți aveau deja determinate valorile raportului dintre albumină/creatinină din urină.

  • 74% dintre participanți prezentau normoalbuminurie;
  • 19% dintre participanți prezentau microalbuminurie;
  • 7% dintre participanți prezentau macroalbuminurie.

După 108 săptămâni aceste procente au scăzut mai mult sau mai puțin semnificativ din punct de vedere statistic:

  • – 1.7% în cazul pacienților cu normoalbuminurie (irelevant statistic);
  • – 21.1% în cazul pacienților cu microalbuminurie (la limita relevanței statistice);
  • – 39.2% în cazul pacienților cu macroalbuminurie (relevant statistic).

În plus, pe parcursul studiului a fost urmărită și modificările apărute în rata de filtrare glomerulară (eGFR – indicator utilizat pentru cuantificarea funcției rinichilor). S-a observat că nivelul eGFR a scăzut pe tot parcursul studiului în toate categoriile de pacienți cu albuminurie, însă cea mai mare diferență s-a observat în subgrupul persoanelor cu macroalbuminurie.

Citește și:

Leave a Comment

Your email address will not be published.