Canalul Youtube Raportul de gardă
Rolul educației pentru sănătate în medicina personlizată

#EASD2018. Terapia cu testosteron de lungă durată, benefică în controlul diabetului zaharat, la bărbații diabetici cu hipogonadism

mm
04 oct. 2018
751 Views

Terapia cu testosteron aplicată bărbaților cu un nivel scăzut de testosteron, care suferă de diabet zaharat de tip 2 (T2D), le-ar putea îmbunătăți boala și chiar inversa progresia bolii, cauzând totodată și scăderea în greutate. Mai exact, la bărbații care au primit terapia cu testosteron, nivelurile medii de glucoză măsurată pe stomacul gol au scăzut de la 7,7 la 5,3 mmol/L. În cazul celor care nu au primit terapia, aceste niveluri au crescut de la 6,3 la 8,2 mmol/L.

Concluzia aparține unui studiu prezentat în cadrul Congresului Asociației Europene de Diabet (EASD 2018).

„Terapia cu testosteron, de lungă durată poate ajuta tratamentul diabetului de tip 2 la bărbații cu hipogonadism. Administrarea ei a îmbunătățit controlul glicemic, iar lipsa ei a înrăutățit acest control. Au fost, de asemenea, înregistrate scăderi în dimensiunile corporale în grupul T, fapt pe care noi îl atribuim administrării terapiei. Toate injecțiile cu testosteron au fost făcute în cabinetul medical și documentate, aderența la tratament fiind de 100%”, au explicat autorii studiului.

Obiectivul studiului a fost determinarea efectului terapiei de lungă durată cu testosteron (TTh) asupra bărbaților cu hipogonadism, care sufereau și de diabet tip 2. De-a lungul timpului, numeroase studii experimentale și clinice au arătat că TTh ar putea aduce beneficii semnificative în controlul bolii pentru acest tip de bărbați.

Grupul de pacienți studiat a numărat 311 bărbați cu hipogonadism și T2D. Aceștia au fost împărțiți în două brațe, în funcție de preferința proprie: 141 au dorit să le fie administrată TTh (sub formă de injecții de 1000 mg la fiecare 12 săptămâni), constituind grupul de acțiune (grupul T), iar restul de 170 nu au dorit să primească TTh, constituind grupul de control (grupul C).

Controlul celor înrolați în studiu s-a făcut de maxim 4 ori pe an, prin prelevarea de mostre de sânge și măsurări ale masei și dimensiunilor corporale. Starea bolii a fost cuantificată prin măsurarea glicemiei à jeun (înainte de micul dejun, pe stomacul gol) și a hemoglobinei glicate (HbA1c). Glicemia à jeun oferă date despre nivelul curent de glucoză din sânge, în timp ce nivelul HbA1c oferă o medie a nivelurilor de glucoză, pe o perioadă de 3 luni.

Rezultatele studiului

La finalul perioadei de urmărire, de 10 ani, nivelurile medii de glucoză măsurată à jeun au scăzut de la 7,7 la 5,3 mmol/L pentru grupul T, în timp ce, pentru grupul C, au crescut de la 6,3 la 8,2 mmol/L. Nivelurile medii de HbA1c au scăzut de asemenea în grupul terapeutic, de la 9,0 la 5,9% și au crescut în grupul de control de la 7,8 la 10,6%. Concluzia este că în grupul T, severitatea bolii a scăzut, iar în grupul C boala s-a agravat.

Cei 61 de pacienți din grupul T, care aveau nevoie de insulină pentru controlul diabetului, și-au redus semnificativ doza necesară, în medie de la 34 la 20 de unități pe zi. În cazul bărbaților care depindeau de insulină, din grupul C, ei au experimentat o creștere a necesarului, de la 31 la 42 unități pe zi, în medie.

Au fost observate schimbări și în măsurările corporale efectuate pacienților: greutatea medie în grupul T s-a redus de la 113 kg la 91 kg la finalul celor 10 ani. În cazul grupului C, ele au rămas relativ stabile, neobservându-se schimbări majore.

Au fost setate două ținte pentru nivelul de HbA1c: una de 6,5%, iar cealaltă de 7%. Pacienții din grupul T au atins nivelul de 6,5% în proporție de 80,1%, iar pe cea de 7%, în proporție de 90,8%. În grupul C, nici măcar unul dintre pacienți nu a atins aceste niveluri.

Una dintre temerile majore privind administrarea terapiei cu testosteron la bărbații de vârstă medie sau bătrâni este apariția cancerului de prostată, însă autorii studiului subliniază că, atât în ghidul Asociației Europene de Urologie, cât și în cel al Asociației Americane este specificat că nu există nicio evidență clinică pentru un asemenea eveniment. Mai mult, în acest studiu, incidența cancerului de prostată a fost dublă în grupul C, comparativ cu grupul T.

Supravegherea în acest studiu va continua pentru încă 5 ani.

Citește și:

Leave a Comment

Your email address will not be published.