#ESCCongress: Moartea subită cardiacă în rândul pacienților de sub 45 de ani este subinvestigată. Care sunt beneficiile stabilirii unei cauze exacte?
Peste jumătate din cazurile de moarte subită cardiacă (MSC) la vârste tinere care au decedat în unitatea de terapie intensivă au rămas neexplicate. Acest lucru denotă o utilizare insuficientă a metodelor de investigare cardiace, potrivit unui studiu prezentat în cadrul Congresului Societății Europene de Cardiologie, Paris 2019.
„În cazul morții subite cardiace înainte de 45 de ani există o probabilitate mare să fie vorba despre o afecțiune cardiacă moștenită, iar identificarea cauzei este crucială pentru persoanele înrudite”, a explicat autorul studiului, Dr. Ardalan Sharifzadehgan de la Centrul pentru Expertiza Morții Subite din Paris.
Mai puțin de 4% dintre rudele victimelor MSC au primit informații în legătură cu consilierea genetică și screeningul familial, care ar putea preveni ulterioarele decese.
„Toate rudele de gradul 1 ar trebui sfătuite să urmeze un screening familial și eventual să efectueze o testare genetică în cazul în care este suspectată o afecțiune moștenită cardiacă. Acest lucru ar ajuta, pe de o parte la clarificarea diagnosticului pacientului ce a suferit deja episodul de moarte subită și asisgurarea unei terapii țintite, iar pe de altă parte la efectuarea unor măsuri prevenitive în rândul rudelor. Aceste măsuri pot include modificări ale stilului de viață, tratament cu beta-blocante sau implantarea unui defibrilator cardiac (ICD).” – Dr. Ardalan Sharifzadehgan
Studiul a luat în calcul pacienții de sub 45 de ani ce au ajuns în viață la spital, dar care au decedat ulterior în secția de terapie intensivă.
„În jur de două treimi din pacienții care au suferit o moarte subită cardiacă, care au fost în viață la momentul admisiei, au decedat în unitățile de terapie intensivă. Supraviețuitorii au fost supuși mai multor investigații, iar familiile acestora au primit mai multe informații privind screeningul. Acest lucru subliniază ca investigațiile sistematice sunt fundamentale pentru înțelegerea cauzei subiacente și pentru și că o mai bună urmărire a familiilor este necesară după evenimentele fatale” – Dr. Sharifzadehgan.
În mai mult de jumătate din cazuri nu se identifică o cauză specifică (56%), moartea subită fiind neexplicată și în doar 44% din cazuri cauza decesului a fost stabilită.
“Credem că acest lucru se întâmplă din cauza subutilizării investigațiilor de bază, cum ar fi CT, ecocardiografia si coronarografia. De asemenea după fiecare deces au fost efectuate puține autopsii și testări genetice, lăsând studiul fără date în determinarea unei cauze specifice.” – Dr. Sharifzadehgan
Studiul desfășurat a fost unul prospectiv, multicentric, bazat pe registrul populațional de date Paris-SDEC (6,7 milioane locuitori). Lotul de studiu a fost reprezentat de un număr de 18.622 de cazuri de stop cardiac cu debut în afara spitalului, din zona Parisului. Datele privind cazurile de morți subite de cauză cardiacă au fost analizate pe o perioadă de 5 ani (mai 2011 – mai 2016), în colaborare cu 48 de spitale din aria Parisului, cu interes particular pentru cazurile pacienților tineri, cu vârste de sub 45 de ani, supraviețuitori la momentul admisiei în spital, care au decedat ulterior în unitatea de terapie intensivă.
Rezultatele studiului
Dintre cele 18.622 de cazuri de stop cardiac din perioada mai 2011 – mai 2016, 3.028 de cazuri au fost admise în viață în secția de terapie intensivă. Dintre aceștia, 2.190 au decedat în această unitate, inclusiv 367 (16,8%) de pacienți tineri, cu vârste de sub 45 de ani, care reprezintă subiectul prezentului studiu. Dintre pacienții tineri, 44% (163 de cazuri) au avut stabilit un diagnostic specific, în timp ce restul cazurilor de 55,6% (204 pacienți) au rămas neexplicate.
Toate metodele de investigații au fost subutilizate: coronarografii (18,3%), explorarea CT de cap și torace (24,5%) și ecocardiografia (29,1%).
Cele mai importante cauze ale morții subite cardiace au fost sindroamele coronariene acute, în proporție de 44,5%, urmate de afectare cardiacă structurală non-ischemică (25,5%), embolia pulmonară (13,6%), boala coronariană cronică (10%), boala cardiacă non-structurală (1,8%) și alte cauze (4,6%).
Doar 11% dintre victime au fost supuse unei autopsii și în doar 1,4% din cazuri s-a recoltat sânge pentru viitoare testării genetice post-mortem. Informații privind consilierea genetică și screeningul familial au fost rar oferite, în doar 3,5% dintre cazuri.
Investigarea promptă și sistematică printr-o mai bună colaborare între medicul de terapie intensivă și cardiolog poate îmbunătăți atât managementul acut al bolii, cât și strategiile viitoare preventive țintite pentru ceilalți membri ai familiei.
Citește și:
- #ERSCongress. Cauza morții subite la tineri este investigată insuficient, iar rudele nu sunt informate asupra testării genetice
- ISTORIC. Medicina de precizie, în practică: guvernul SUA va deconta teste genetice aprobate de FDA pentru bolnavii de cancer avansat aflați în programul Medicare
- #ESCCongress: Câți pacienți care au implantat un defibrilator cardiac respectă interdicția de a nu conduce autoturismul?