STUDIU. Tulburările cognitive din boala Alzheimer, asociate cu disfuncția unor proteine implicate în metabolismul glucidic

  • Health literacy



Boala Alzheimer reprezintă cea mai frecventă boală degenerativă a creierului și este responsabilă de majoritatea internărilor în instituții de îngrijire și asistență pentru vârstnici. Cele mai afectate persoane au frecvent vârsta peste 60 de ani, incidența fiind direct proporțională cu vârsta.

Boala Alzheimer metabolism glucidic

În ultimii ani, descoperirile științifice privind mecanismele implicate în fiziopatologia bolii Alzheimer s-au axat pe acumularea și disfuncția proteinelor de tip beta-amiloid și proteine tau. Noile studii, însă, au arătat că există și alte tipuri de molecule proteice care au un rol în degenerarea neuronală și care pot reprezenta ținte terapeutice.

abonare
Creier normal vs creier atrofiat boala Alzheimer
Atrofia cerebrală din boala Alzheimer este vizibil mai pronunțată față de creierul unei persoane de aceeași vârstă, fară nicio afecțiune neurologică. Sursă imagine.

Cercetătorii de la Emory School of Medicine, Georgia, S.U.A. au publicat recent in revista Nature Medicine un studiu conform căruia tulburările cognitive din boala Alzheimer sunt asociate cu disfuncția unor proteine implicate în metabolismul glucidic. Analiza a inclus probe din țesut cerebral prelevate post-mortem de la 2.000 de pacienți diagnosticați cu boala Alzheimer în timpul vieții și 400 de probe de lichid cefalorahidian (LCR) centralizate din multiple instituții de cercetare. Studiul și-a propus investigarea schimbărilor proteomice implicate în demența de tip Alzheimer și a presupus analiza a peste 3.000 de proteine.

“Cercetăm de ceva vreme existența unor posibile corelații între felul în care creierul metabolizează glucoza și etipatogenia bolii Alzheimer. Ultimele rezultate sugerează că aceste proteine implicate în metabolismul glucidic au potențialul să devină biomarkeri care ne-ar ajuta să identificăm timpuriu prezența bolii”, explică dr. Madhav Thambisetty, co-autorul studiului.

Moleculele cel mai frecvent implicate în disfuncția celulară au fost asociate cu dezechilibrul metabolic la nivelul astrocitelor și microgliilor. În mod particular, proteinele implicate în conversia glucozei în energie la nivel celular au fost detectate în concentrații crescute în LCR, atât în cazul celor diagnosticați cu boala Alzheimer, cât și la cei care au prezentat doar câteva semne ale bolii în timpul vieții, fără deteriorare cognitivă propriu-zisă. Modificările proteice indică o reacție anti-inflamatorie a celulelor gliale, compensatorie pentru inflamația declanșată în stadiile incipiente ale bolii.

Dr. Suzana Petanceska, directorul programului de cercetare AMP-AD (Accelerating Medicines Partnership for Alzheimer’s Disease) Target Discovery Program, din cadrul căruia face parte și acest studiu, explică de ce rezultatele publicate aduc schimbări de perspectivă pentru practica medicală:

“Acest studiu proteomic de amploare relevă importanța proceselor biologice care stau la baza bolii Alzheimer, în particular a rolului metabolismului energetic și a neuroinflamației din procesul fiziopatologic. Datele obținute sunt deja la dispoziția comunității de cercetători în domeniu și pot fi utilizate pentru a descoperi noi ținte terapeutice sau noi biomarkeri ce pot fi testați pentru a preveni apariția bolii.”

Despre boala Alzheimer

Debutul bolii Alzheimer este de obicei insidios, astfel încât nici pacientul și nici familia nu pot preciza momentul declinului cognitiv. Simptomul major este, astfel, dezvoltarea graduală a uitării, care se poate obiectiva prin discursul îngreunat sau deteriorarea abilităților aritmetice.

Manifestările inițiale în boala Alzheimer sunt determinate de 4 deficite particulare pentru acest tip de demență. Un stadiu premergător este așa numita Tulburare Cognitivă Ușoară (TCU) și reprezintă un sindrom ce include dificultăți cognitive în toate cele 4 domenii, însă insuficiente pentru a afecta activitatea zilnică. Cele 4 arii de interes și deficitele corespunzătoare sunt următoarele:

  1. Amnezia – constă în păstrarea memoriei imediate, care ține mai mult de atenție (pacientul repetă enumerări de cifre sau obiecte), însă prezintă afectarea memoriei de scurtă și lungă durată (autobiografică);
  2. Disnomia – se manifestă prin uitarea numelor proprii și a cuvintelor uzuale, cu pauze frecvente în timpul discursului în care pacientul “caută” cuvintele potrivite;
  3. Dezorientare vizuo-spațială –  este afectată recunoașterii fețelor sau a locurilor anterior cunoscute;
  4. Schimbări de personalitate – pacientul prezintă comportamente bizare, riscante și deseori susține idei paranoice.

Etiopatogenia bolii nu este în totalitate cunoscută. Cel mai cunoscut mecanism studiat până în prezent presupune acumularea de agregate fibrilare de amiloid. Proteina precursoare a amiloidului (APP) este în mod fiziologic degradată cu ajutorul a mai multe enzime, dintre care cele mai importante sunt α-secretaza și γ-secretaza. Atunci când există mutații fie la nivelul APP, fie la nivelul acestor enzime, clivarea APP nu este corespunzătoare și duce la formarea de ghemuri neurofibrilare care sunt neurotoxice.

Mecanism de formare a amiloidului boala Alzheimer
Procesul de degradare a proteinei precursoare a amiloidului (APP) este disfuncțional și duce la acumularea de neurofibrile toxice. Imagine adaptată după Adams&Victor.

Conform analizei efectuate de Institutul de Sănătate Publică în 2019, la nivel global, sunt peste 50 de milioane de persoane care trăiesc cu demență și se așteaptă ca acest număr să se dubleze la fiecare 20 de ani, ajungând la 152 milioane până în 2050. În România sunt aproximativ 300.000 de bolnavi diagnosticați cu boala Alzheimer, mult peste media europeană, la care se adaugă și cei care sunt îngrijiți de familie și cei care nu au fost diagnosticați.

Citește și: