#ASCO21. Adăugarea atezolizumab la chimioterapia adjuvantă crește supraviețuirea fără progresia bolii în stadiile incipiente ale cancerului pulmonar non-microcelular

  • Imuno-oncologia
Dr. Denisa Petrescu
13 iunie 2021
Citit de 537 ori.

Asocierea atezolizumab la tratamentul chimioterapic adjuvant (post-rezecție chirurgicală) îmbunătățește semnificativ rata de supraviețuire fără semne de boală (disease free survival) la pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) în stadiile precoce (IB-IIIA). Pacienții ale căror tumori prezentau o expresie ridicată a PD-L1 au avut cele mai mari beneficii în ceea ce privește DFS. Rezultatele provin dintr-o analiză interimară a datelor științifice din studiul clinic IMpower010 și au fost prezentate la Întâlnirea Anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) din 2021.

În urmă cu peste un an, medicamentul a fost aprobat de către Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul pacienților diagnosticați cu NSCLC metastatic, în cazul tumorilor care prezintă o expresie ridicată a PD-L1. Imunoterapia cu atezolizumab (denumire comercială Tecentriq, produs de compania farmaceutică Genentech Inc.) a determinat deja un impact considerabil în ceea ce privește abordarea terapeutică a pacienților cu stadii avansate de NSCLC, iar noile date indică beneficii clinice și pentru pacienții cu NSCLC în stadiu incipient. Este pentru prima dată când o imunoterapie demonstrează eficacitate în tratarea cancerului pulmonar non-microcelular în stadiu incipient. Așadar, studiul oferă o nouă perspectivă asupra rolului imunoterapiei în managementul stadiilor precoce ale cancerului pulmonar non-microcelular.

abonare

Studiul global de fază III Impower- 010 a evaluat beneficiul adăugării atezolizumab la chimioterapia adjuvantă în cazul pacienților cu NSCLC în stadiile IB-IIIA. Participanții cu stadiu IB trebuiau să aibă dimensiunea tumorală peste 4 cm. Țesutul tumoral al pacienților a fost analizat pentru PD-L1.

Ulterior rezecției chirurgicale complete, 1280 de pacienți au primit până la patru cicluri de chimioterapie adjuvantă cu compuși pe bază de platină. Dintre aceștia, 1005 au fost randomizați pentru a primi fie 16 cicluri de atezolizumab 1200 mg, cu administrare intravenoasă la fiecare 3 săptămâni, fie standardul terapeutic. Rezultatele interimare arată următoarele:

  • după o perioadă de urmărire mediană de 32,8 luni, adăugarea atezolizumab a redus semnificativ riscul de recurență sau deces față de standardul de îngrijiri la pacienții ale căror tumori au avut expresie PD-L1 ≥ 1%;
  • la 24 de luni, rata de supraviețuire fără progresie a bolii a fost de 74,6% la pacienții cărora li s-a administrat atezolizumab, comparativ cu 61% la cei care au primit standardul de îngrijiri;
  • la 36 de luni, aceste rate de supraviețuire fără progresia bolii s-au redus la 60% și respectiv 48,2%.

Conform cercetătorilor de la Universitatea Stanford, analizele științifice ale datelor colectate în cadrul studiului vor continua să evalueze, pe termen mai lung, supraviețuirea globală și supraviețuirea fără progresie a bolii.

În cadrul studiului, a fost necesară oprirea tratamentului cu atezolizumab în rândul a 18% din pacienți din cauza toxicității. Evenimente adverse (considerând toate gradele) au fost raportate la 70,7% dintre cei din grupul care a primit standardul de îngrijiri și la 92,7% dintre cei cărora li s-a administrat atezolizumab. Totodată, evenimente adverse severe, de grad 3 sau 4, au fost raportate la 11,5% și respectiv 21,8% dintre participanți. Cele mai frecvente evenimente adverse de grad 3-4 raportate în grupul de pacienți tratați cu atezolizumab au fost hepatita (4%), erupția cutanată (1,4%) și pneumonita (0,8%).

Deși în mod tradițional supraviețuirea globală a fost considerată standardul de aur pentru evaluarea terapiilor oncologice în studii clinice, astfel de analize necesită ani pentru maturizarea datelor colectate. În contextul impactului sever pe care NSCLC îl are asupra pacienților, familiilor lor și asupra societăților, unii experți consideră că deciziile terapeutice din acest domeniu ar trebui luate pe baza datelor disponibile în dinamică.

„Aș argumenta că, în calitate de clinician, și cred că din perspectiva pacientului și a îngrijitorului, supraviețuirea fără boală este un obiectiv important. În cele din urmă, problema beneficiilor semnificative din punct de vedere clinic revine organismelor de reglementare.”, a declarat dr. Zofia Piotrowska, de la Massachusetts General Hospital Cancer Center, Boston.

Despre atezolizumab și cancerul pulmonar non-microcelular

Anticorpul monoclonal atezolizumab a fost dezvoltat ca urmare a mai bunei înțelegeri a modului în care sistemul imunitar interacționează cu celulele tumorale. Medicamentul blochează interacțiunea proteinei PD-L1 (exprimată pe celulele tumorale și pe celulele imune ce pătrund în tumoră) cu receptorii PD-1 și B7, ceea ce determină activarea limfocitelor T. Astfel, mecanismul de acțiune al atezolizumab valorifică sistemul imunitar al pacienților în combaterea cancerului. Imunoterapia cu atezolizumab este aprobată în diverse țări din întreaga lume, în monoterapie sau în combinație cu alte terapii țintite sau chimioterapii în mai multe forme de cancer.

Cel mai frecvent tip de cancer pulmonar este cel non-microcelular (80-85% din cazuri). Aproximativ 30% dintre pacienții cu NSCLC prezintă o formă de boală rezecabilă în momentul diagnosticării. Deși intervenția chirurgicală reprezintă tratamentul principal în stadiile incipiente, ratele de recurență sunt ridicate. Pentru pacienții cu NSCLC în stadiul II-III care au avut o rezecție chirurgicală completă a tumorii, chimioterapia adjuvanta (post-operatorie) aduce beneficii minore asupra ratei de supraviețuire.

Citește și:


➤