Biopsia lichidă reduce cu 30% timpul până la inițierea tratamentului în cancerul pulmonar avansat
Un nou studiu publicat în JAMA arată că testarea ADN-ului tumoral circulant înainte de realizarea biopsiei de țesut poate reduce cu 23 de zile timpul de așteptare până la inițierea tratamentului pentru pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular avansat. De asemenea, biopsia lichidă a permis identificarea unui număr mai mare de mutații acționabile (nivelul I ESCAT) comparativ cu pacienții care au urmat doar biopsia clasică de țesut. Rezultatele validează rolul biopsiei lichide ca metodă complementară de diagnostic pentru cancerul pulmonar.
Până la 30% din cazurile avansate de cancer pulmonar nu sunt testate molecular din cauza disponibilității reduse a probelor de țesut. Biopsia lichidă e o alternativă non-invazivă de a obține informații moleculare care pot ghida deciziile clinice și a monitoriza evoluția tumorală în timp real, din probe de sânge.
Pentru studiu au fost înrolați 150 de pacienți cu suspiciune de cancer pulmonar non-microcelular avansat (NSCLC) din cadrul Princess Margaret Cancer Center University Health Network, din Canada, în perioada iulie 2021-noiembrie 2022. În fiecare caz s-a realizat testarea ADN-ului circulant din plasmă prin secvențiere genomică (NGS) înainte de realizarea biopsiei tisulare. Cohorta ACCELERATE (Accelerating Lung Cancer Diagnosis Through Liquid Biopsy) a fost comparată cu o populație de referință care a urmat genotiparea standard din probe de țesut.
90 dintre participanții din grupul ACCELERATE (60%) au fost diagnosticați cu NSCLC. Timpul până la tratament a variat între 27 și 52 de zile, cu o perioadă mediană de 39 de zile. În grupul care a urmat biopsia standard timpul mediu până la tratament a fost de 62 de zile.
Perioada medie de la prelevarea probelor până la emiterea rezultatelor a fost de 7 zile, în timp ce în cazul abordării clasice durează 23 de zile. 23% dintre pacienții cu NSCLC avansat au putut începe tratamentul înainte ca datele biopsiei clasice să fie obținute. Mai mult decât atât, 12% din participanții cu NSCLC avansat au primit o terapie diferită pe baza informațiilor obținute din biopsia lichidă.
Testarea ADN-ului tumoral circulant, alături de analiza clasică de țesut, crește numărul pacienților care urmează testare moleculară comprehensivă, față de abordarea bazată doar pe țesut. Astfel, ar putea fi extins numărul persoanelor care primesc terapii țintite pentru cancerul pulmonar avansat. Acesta este cel mai mare studiu care a evaluat aplicațiile pre-diagnostice ale biopsiei lichide la pacienții cu suspiciune de cancer pulmonar.
Cancerul pulmonar non-microcelular reprezintă 85% din toate cazurile cu această localizare. Majoritatea pacienților prezintă metastaze la momentul apariției simptomelor (până la 60% din cazuri au metastaze la momentul diagnosticului), ceea ce explică ratele înalte de mortalitate. Diagnosticul de cancer pulmonar necesită o biopsie pentru a se determina tipul histologic al tumorii și stadializare. Testarea moleculară a țesutului tumoral este un pas esențial pentru ghidarea tratamentului. Cu toate acestea, în practică, mulți pacienți nu au rezultatele moleculare disponibile la momentul consultului oncologic, ceea ce determină prelungirea stabilirii diagnosticului de certitudine și duce la inițierea unor terapii nespecifice cum este chimioterapia și implicit o evoluție nefavorabilă.
Rolul biomarkerilor testați direct din țesut este limitat de heterogenitatea tumorală și spațială. Biopsia lichidă permite o caracterizare detaliată a tipului tumoral, poate identifica pacienții care răspund la anumite terapii, monitorizarea efectului acestora și chiar identificarea mecanismelor de rezistență la tratament. Prin biopsie lichidă sunt testați diferiți markeri din sânge, cum ar fi ADN-ul tumoral circulant (ctDNA) sau molecule de ARN. Studiile au demonstrat că testarea ctDNA din plasmă este o metodă complementară utilă în NSCLC, fiind non-inferioară genotipării din țesut. Ceea ce este însă, neclar în acest moment, este strategie optimă de a integra biopsia lichidă în algoritmul de diagnostic pentru cancerul pulmonar.
În ultimele două decenii, mortalitatea prin cancer a fost în declin, cea mai importantă scădere a ratei de deces fiind înregistrată în cazul cancerului pulmonar. Dacă acum 10 ani pacienții diagnosticați cu neoplasm pulmonar avansat nu trăiau mai mult de 6-12 luni, astăzi supraviețuirea se măsoară în ani. Începând cu 2015, progresele realizate în cercetarea cancerului pulmonar le-au depășit pe cele din ultima jumătate de secol. O schimbare majoră e reprezentată de progresele în ceea ce privește diagnosticul de precizie și tratamentele ghidate de particularitățile moleculare și imunologice.
Citește și
- #ASCO22. Progrese în ţintirea terapeutică a mutaţiilor KRAS pentru pacienţii cu cancer pulmonar non-microcelular
- STUDIU. Toți pacienții cu cancer pulmonar ar trebui să fie testați pentru mutații la nivelul liniei germinale