Pandemia #COVID19: răspuns mult mai rapid și drastic, facilitat de noile tehnologii. Ce am învățat și putem aplica din epidemiile anterioare, SARS și MERS?
Coronavirusurile reprezintă o familie virală care, în general, provoacă la oameni simptome ușoare sau moderate, de tract respirator superior, precum răceala comună. Totuși, în acest secol au existat trei epidemii determinate de coronavirusuri, iar Organizația Mondială a Sănătății a avertizat încă din 2018 asupra riscului apariției unei epidemii cu un germen necunoscut la acel moment (care s-a dovedit, la sfârșitul lui 2019, a fi SARS-CoV-2).
Pornind de la un rezervor animal, virusurile au ajuns să se transmită interuman și să determine cazuri severe și decese la nivel global. În acest articol vom analiza cele trei epidemii, cea actuală (COVID-19), SARS și MERS. Care sunt asemănările și deosebirile clinice și epidemiologice între aceste tulpini? Care a fost reacția autorităților și comunității științifice în trecut? Cum s-a aplicat experiența epidemiilor trecute în cazul SARS-CoV-2?
Majoritatea tulpinilor de coronavirus afectează în mod exclusiv animalele (cămile, lilieci, câini, pisici). Uneori, pot apărea mutații care facilitează transmiterea virusului și la om. În cadrul acestui grup taxonomic, există mai multe specii, printre care câteva responsabile de infecții la oameni:
- Coronavirusurile umane 229E și OC43, responsabile pentru răceli obișnuite;
- Coronavirusul NL63 – un virus comun în populația umană, responsabil pentru infecții respiratorii;
- Coronavirusul HKU1 – responsabil pentru un număr mic de infecții respiratorii;
- SARS-CoV (Severe acute respiratory syndrome-related coronavirus) – responsabil cu un număr ridicat de cazuri în 2002-2003;
- MERS-CoV (Middle East respiratory syndrome coronavirus) – descoperit la om în 2012, poate fi responsabil de infecții respiratorii grave;
- Coronavirusul SARS-CoV-2 (COVID19)– cel mai recent, descoperit în orașul Wuhan din China în 2019.
SARS, SARS-CoV-2 și MERS au în comun o serie de simptome clinice și semne radiologice. Toate pot determina febră, dificultate în respirație (dispnee), dureri musculare (mialgie) și de cap (cefalee), tuse seacă (toate tulpinile) sau productivă (doar MERS). Diareea, greața și vărsăturile sunt comune în infecția SARS și MERS, și rare în infecția SARS-CoV-2. Caracteristicile imagistice ale SARS-CoV-2 sunt variable și non-specifice, având un grad mare de suprapunere cu cele SARS și MERS.
Liliecii sunt considerați rezervorul animal atât în cazul SARS cât și SARS-CoV-2. De la aceștia se transmit la alte animale (în cazul SARS, pisicile zibeta) și apoi la oameni.
Chiar dacă ruta de transmitere de la animale la om nu este total cunoscută, dromaderii reprezintă rezervorul MERS și sursă de infecție pentru oameni. Transmisia interumană are nevoie de contact strâns, cum ar fi îngrijirea unui pacient bolnav. Astfel, majoritatea cazurilor au apărut în contextul îngrijirilor de sănătate.
În prezent nu este disponibil un tratament specific sau un vaccin pentru niciuna dintre cele 3 tulpini de coronavirus.
Epidemia SARS-CoV-2
Primele 27 de cazuri de pneumonie suspectă au fost declarate către Organizația Mondială a Sănătății pe 31 decembrie 2019, acestea provenind din orașul Wuhan. Coronavirusul a fost identificat drept agent etiologic pe data de 7 ianuarie 2020. Rapid, numărul de cazuri din China a ajuns la aproape 10.000, iar pe 30 ianuarie, în urma diseminării virusului la nivel internațional, experții OMS au declarat epidemia SARS-CoV-2 drept Urgență internațională de sănătate publică (eng. public health emergency of international concern- PHEIC).
Până la data de 28 februarie au fost raportate peste 80.000 de mii de cazuri SARS-CoV-2 la nivel global și aproximativ 2.800 de decese. În cadrul conferinței de presă din acea zi, OMS a declarat că riscul global de răspândire și de afectare importantă s-a schimbat, de la ridicat, la foarte ridicat, pe baza continuării extinderii coronavirusului și alte țări din Europa și Africa. Pentru a urmări în timp real date epidemiologice puteți accesa platforma online dezvoltată de Johns Hopkins.
Prof. Jonathan Quick, Duke Global Health Institute, a explicat într-o declarație Fortune că actuala epidemie coronavirus poate evalua în trei moduri.
În primul rând, boala ar putea fi eradicată (reducerea permanentă la zero a cazurilor de la nivel global prin eforturi deliberate) precum variola în 1980. Însă, acest scenariu este acum „aproape imposibil” din cauza cunoașterii insuficiente a virusului. Nu se știe sursa animală a virusului, perioada de incubare, posibilitatea de reinfecție, răspunsul la antivirale sau numărul real de cazuri.
A doua posibilitate este reprezentată de controlul coronavirusului: zero cazuri într-o zonă geografică definită. Prof. Quick consideră că acest lucru se poate realiza cel mai devreme în cinci ani, cu ajutorul unui vaccin foarte eficient. Există studii în desfășurare, dar va mai dura cel puțin câteva luni până când tratamente sau un vaccin vor fi disponibile.
Până la dezvoltarea unui vaccin, cel mai probabil scenariu considerat de Prof. Quick este cel al endemiei. Gripa sezonieră este un exemplu de boală endemică: infecțiile au loc în mod regulat, dar nu în număr foarte mare. Dacă există o creștere neașteptată a numărului de cazuri, cum s-a întâmplat în acest an, se declară epidemie.
Cum au evoluat epidemiile SARS și MERS?
SARS are un grad ridicat de similitudine genetică cu SARS-CoV-2, acestea având în comun 79,5% din secvența genomică. În plus, folosesc același receptor, enzima de conversie a angiotensinei (ACE2), pentru a pătrunde în celula gazdă.
Primul caz SARS a apărut în 16 noiembrie 2002, în provincia Guangdong, China. La data de 11 februarie 2002 autoritățile chineze au raportat către OMS 300 de cazuri dintre care 5 s-au soldat cu decese. Față de epidemia curentă, putem observa o raportare mult mai rapidă, când încă nu apăruseră cazuri fatale.
Avansurile tehnologice și științifice în cei aproape 20 de ani de la epidemia SARS, asociată cu transparența și colaborarea la nivel internațional, au dus la secvențierea mult mai rapidă a genomului viral, ceea ce a permis o diagnosticare rapidă și posibilitatea începerii precoce a studiilor clinice. În cazul SARS a fost nevoie de 6 luni, iar în cazul SARS-CoV-2 de o lună. În 2003 s-a ajuns la o epidemie SARS care a afectat 26 de țări, fiind confirmate mai mult de 8.000 de cazuri.
Ca urmare a răspunsului rapid și eficient al OMS și al țărilor afectate, epidemia a fost declarată ca fiind sub control, la data de 5 iulie 2003, atunci când au trecut 2 perioade de incubație de 10 zile de la ultimul caz confirmat. Ultimul caz cunoscut SARS a avut loc prin manipularea în laborator a unor probe ale virusului, în aprilie 2004. După controlul epidemiei, fondurile alocate cercetării unui vaccin și tratament au scăzut, iar studiile aflate în desfășurare au încetat.
Chiar dacă SARS a fost eliminat, nemaiexistând transmiteri interumane pe cale naturală de la declararea sub control a epidemiei, SARS rămâne pe lista OMS a bolilor cu potențial epidemic. Aceasta cuprinde bolile care amenință sănătatea publică din cauza lipsei sau insuficienței contramăsurilor și pe care OMS le consideră prioritare pentru cercetare și dezvoltare.
Această listă include și MERS. Primul caz al bolii a fost identificat în Arabia Saudită în aprilie 2012. În Europa au existat infecții în 8 țări, toate cu conexiuni directe sau indirecte cu Orientul Mijlociu. Infecția este încă activă în Orientul Mijlociu, cele mai recente raportări ale infecției sunt din februarie 2020, în Arabia Saudită.
Cât de gravă est infecția SARS-CoV-2 față de SARS și MERS
Chiar dacă este devreme pentru a avea date epidemiologice sigure despre numărul de persoane infectate sau rata de mortalitate, se pot observa diferențe între cele 3 tulpini.
SARS-CoV-2 se transmite mult mai rapid ca SARS sau MERS. Primele 1.000 de cazuri au apărut în 2,5 ani în cazul MERS, 193 de zile în cazul SARS și în doar 48 de zile în cazul SARS-COV-2.
SARS-CoV-2 determină o rată de fatalitate mai mică față de SARS și MERS (ceea ce contribuie la rata mai mare de transmisie interumană). Virusul SARS a provocat decesul în 10% dintre cazurile de infecție, iar epidemia din 2012 MERS a avut o rată de fatalitate de 37%. Datele actuale ale SARS-COV-2 indică o rată de fatalitate între 0,4 și 4%, însă aceasta valoare ar putea fi supraestimată prin lipsa diagnosticării sau declarării cazurilor ușoare sau asimptomatice, sau subestimată prin lipsa diagnosticării sau declarării unor cazuri fatale.
Ce lecții am învățat (sau nu) de la epidemiile SARS și MERS?
Părerile cercetărilor sunt împărțite asupra evoluției capacității de răspuns între cele trei epidemii. Cele mai multe comparații se concentrează asupra SARS și SARS-CoV-2, datorită gradului mai ridicat de similitudini genetice, clinice și epidemiologice.
Un articol publicat în International Journal of Epidemiology, sugerează că nu am învățat de la ultimele două epidemii și nu am fost pregătiți să răspundem provocărilor ridicate de epidemia SARS-CoV-2, precum coordonarea limitată între factorii decidenți și puține protocoale pentru colaborarea intersectorială, resurse medicale insuficiente (precum măști și ochelari de protecție), laboratoare insuficiente pentru analiza bolii, lipsa de transparență a autorităților în declararea cazurilor. Creșterea gradului de globalizare și poziționarea Wuhanului ca nod central în sistemul feroviar și aeronautic al Chinei au contribuit la răspândirea mult mai rapidă a SARS-CoV-2.
Totuși, autorii au identificat și îmbunătățiri ale răspunsului în mai multe sectoare. Tehnologiile actuale și disponibilitatea de colaborare a comunității științifice a permis secvențierea în timp record a genomului SARS-CoV-2 și a unui diagnostic rapid la scală globală. Autoritățile chineze au răspuns rapid prin construirea de spitale, și închiderea unor arii, pentru a izola pacienții și a scăderea riscul de transmitere a infecției.
Un articol JAMA, din perspectiva a doi oficiali OMS China, pune accentul pe rapiditatea raportării și cercetării în cazul epidemiei 2019-2020, față de cea din 2012-2013.
Într-un comentariu publicat în Epidemiology and Infection,și Brian McCloskey și David L. Heymann au concluzionat că atât răspunsul local al autorităților chineze, cât și cel global, a aplicat cu succes o parte din lecțiile învățate după epidemia SARS. Răspunsul în cadrul acestei epidemii a fost mai rapid și mai drastic. Carantina a milioane de persoane este o măsură fără precedent, eficacitatea acesteia neputând fi evaluată la momentul de față.
Răspunsul în cazul noii epidemii SARS-CoV-2 a fost mult mai rapid ca în trecut, datorită îmbunătățirii mijloacelor de comunicare și partajare a datelor, precum și disponibilității de colaborare a autorităților și cercetătorilor. Totuși, există și dezavantaje ale acestei ușurințe în comunicare, precum infodemia dezvoltată în paralel cu epidemia SAR-CoV-2. Vom urmări în continuare cele mai noi date și studii publicate, și vom analiza eficiența măsurilor luate pentru a controla epidemia.
Pentru informațiile corecte și verificate, accesați stirioficiale.ro, primul website lansat de Code for Romania Task Force, în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Situații de Urgență.
Citește și:
- Coronavirusul SARS-CoV-2: Care este profilul persoanelor aflate la risc înalt de a dezvolta forme severe COVID19?
- EFPIA și-a anunțat angajamentul în lupta împotriva COVID-19. Ce soluții caută companiile farmaceutice europene împotriva noului coronavirus
- OMS: Infodemia cu noul coronavirus. Studiu de caz: cum se transmite virusul mediatic, în paralel cu SARS-CoV-2. Ce rol au Facebook și Google. Lista surselor autorizate pentru informare