Pas istoric spre eradicarea globală a poliomielitei. OMS: Africa, declarată zonă liberă de virusul poliomielitic
Pe 25 august, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat oficial încetarea transmiterii comunitare a poliovirusului sălbatic în toate cele 47 de țări din regiunea africană. După patru ani fără vreun caz înregistrat, Nigeria este ultima țară africană declarată zonă liberă de poliomielită, după ce în urmă cu mai puțin de un deceniu aici se înregistrau peste jumătate din toate cazurile globale. Infecția se mai întâlnește acum numai în Afganistan și Pakistan. Acesta reprezintă un pas istoric și vital spre eradicarea globală a poliomielitei.
„Eradicarea virusului poliomielitic sălbatic în Africa este una dintre cele mai mari realizări în domeniul sănătății publice din vremea noastră. Ne oferă o inspirație puternică pentru a finaliza obiectivul de eradicare a poliomielitei la nivel global”, a declarat directorul general al OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus.
După decenii de victorii grele în regiune, obținute de cel mai mare parteneriat public-privat coordonat de Rotary International și Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei (GPEI) – inclusiv OMS, CDC, UNICEF, Fundația Bill & Melinda Gates, această reușită în sănătatea publică reprezintă o dovadă a angajamentului puternic, coordonării și perseverenței pentru a scăpa lumea de poliomielită.
Ultimele cazuri de poliomielită cauzate de virusul sălbatic în regiunea africană au fost înregistrate în statul nordic Borno din Nigeria în august 2016, după doi ani fără cazuri. Conflictele locale, împreună cu provocările legate de ajungerea la acele populații de refugiați, au îngreunat eforturile de imunizare a copiilor.
„Mulțumesc și felicit guvernele, personalul sanitar, voluntarii din comunități, liderii tradiționali și religioși, părinții din regiune care au lucrat împreună pentru a eradica poliomielita sălbatică din Africa” – Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Istoria poliomielitei, veche de mii de ani
Poliomielita a fost odată o boală temută în întreaga lume, apărând brusc și paralizând pe viață în principal copiii. Probabil, virusul poliomielitic a afectat oamenii de peste mii de ani. O sculptură egipteană din jurul anului 1400 î.e.n. înfățișează un tânăr cu o deformare a piciorului similară cu cea provocată de poliomielită. Poliomielita circula la niveluri scăzute în populații și era o boală relativ rară până la începutul anilor 1900, atunci când poliomielita a atins proporții epidemice în țările cu un nivel de viață relativ ridicat, într-un moment în care incidența altor boli, precum difteria, tifoida și tuberculoza, scădea. Astăzi, virusul poliomielitic se mai găsește doar în cele mai sărace și marginalizate comunități, unde afectează cei mai vulnerabili copii, în principal sub vârsta de cinci ani.
Poliomielita este provocată de una dintre cele trei tulpini de poliovirus din familia enterovirusurilor. Virusul poliomielitic se răspândește prin contact uman, prin secreții nazale, orale și prin contactul cu materii fecale contaminate. Virusul pătrunde în organism prin cavitatea bucală, înmulțindu-se în tractul digestiv.
În aproximativ 98% din cazuri, poliomielita este o infecție ușoară, asimptomatică sau cu simptome tipice unei infecții virale: febră, fatigabilitate, cefalee, vărsături, dureri musculare. În forma paralitică a bolii, virusul diseminează la nivel sanguin și apoi atacă celulele nervoase. Mai puțin de 1-2% dintre persoanele infectate sunt paralizate iar în cazurile severe, musculatura respiratorie este paralizată, care poate provoca decesul (5-10% potrivit OMS).
În absența unui medicament curativ, vaccinul dezvoltat în 1952 de Dr. Jonas Salk a început să ofere speranță copiilor pentru a fi protejați de infecție. În 1961, a fost dezvoltat forma orală a vaccinului poliomielitic, utilizată în majoritatea programelor naționale de imunizare din întreaga lume.
În anul 1988, se înregistrau peste 350.000 de cazuri noi de poliomielită în 125 de țări din lume, cu peste 40 de cazuri noi de poliomielită pe oră. În decurs de șase ani, poliomielita a fost eradicată pe continentul american. În anul 2000, Australia și țările vecine au fost de asemenea declarate zone libere de poliomielită, iar în 2002, a urmat Europa. Până în 2014, poliomielita a fost eradicată în Asia de Sud-Est, precum și în cea mai mare parte a Africii. Astăzi, toate țările sunt considerate fără poliomielită, cu excepția Pakistan și Afganistan.
Eradicarea poliomielitei în Africa – o reușită obținută în decenii
Eradicarea poliovirusului sălbatic în Africa este în contrast cu situația din 1996, atunci când 75.000 de copii au fost paralizați din cauza bolii. În acel an, la o reuniune a Organizației Unității Africane, șefii de stat africani s-au angajat să elimine poliomielita de pe continentul african. În același an, Nelson Mandela a lansat programul „Kick Polio Out of Africa”, mobilizând milioane de angajați sanitari care au mers din sat în sat pentru a livra vaccinuri. Programul a fost susținut de o coaliție de grupuri, printre care Rotary International, care a coordonat acțiunea de vaccinare împotriva poliomielitei.
Începând cu anul 1996, peste 9 miliarde doze de vaccin au fost furnizate în toată regiunea, prevenind aproximativ 1,8 milioane de cazuri de paralizie. În fiecare an, aproximativ 2 milioane de voluntari ajută la vaccinarea a 220 de milioane de copii în regiunea africană. Infrastructura creată pentru a eradica poliomielita a fost, de asemenea, utilizată pentru a răspunde pandemiei COVID-19 și, în 2014, crizei Ebola, precum și pentru a proteja comunitățile de febra galbenă și de gripa aviară.
Pe 25 august, Africa a fost declarată zonă liberă de poliovirus sălbatic. Peste 95% din populația Africii a fost imunizată până acum – aceasta a fost una dintre condițiile puse de Comisia de Certificare Regională a Africii înainte de a declara eradicarea virusului.
Acum, virusul poliomelitic derivat din vaccin este singurul rămas în Africa, fiind identificate 177 de cazuri în acest an. Aceasta este o formă rară a virusului, provenit din vaccinul oral poliomielitic și care se poate răspândi în comunități subimunizate.
De ce este atât de dificilă eradicarea poliomielitei?
Poliomielita este vizată să fie a doua boală eradicată prin vaccinare. În 1979 variola a devenit prima și singura poveste de succes până acum. Alte boli infecțioase, precum rujeola, își așteaptă rândul pentru a ajunge pe locul trei, însă inițiativele de eradicare sunt prea complexe pentru ca comunitatea mondială să se angajeze la mai multe astfel de proiecte în același timp.
Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei nu a decurs conform planului. Data țintă inițială de eradicare până în 2000 a fost extinsă din nou și din nou, până în 2005, 2008, și așa mai departe până la ținta actuală din 2021. Acest lucru se datorează zonelor greu accesibile, cu instabilitate politică din Nigeria, Pakistan și Afganistan, unde se dă o luptă continuă pentru a obține acoperirea de vaccinare necesară pentru a elimina boala. Lucrătorii sanitari din aceste zone își riscă viața pentru a desfășura programe de vaccinare în mijlocul comunităților ostile. Succesul eradicării poliomielitei în alte părți ale lumii, cum ar fi India, arată că inițiativele din Pakistan și Afganistan ar fi fost încheiate până acum dacă ar exista acces la apă potabilă, sisteme de canalizare și infrastructură adecvată.
În ciuda obstacolelor, reușitele programului au fost notabile. La nivel global, poliomielita a cauzat peste 350.000 de cazuri de paralizie în 1988, atunci când a fost lansată inițiativa globală de eradicare a bolii. În comparație, în 2017, erau doar 21 de cazuri de paralizie provocate de tulpina sălbatică a poliovirusului.
Ultimele comunități aflate la risc de poliomielită trăiesc în unele dintre cele mai complicate locuri de desfășurare a campaniilor de imunizare. Nigeria este ultima țară din Africa care a raportat un caz de poliomielită sălbatică în 2016 – în statul Borno din îndepărtatul nord-est al Nigeria. Pasul înapoi se întâmpla după ce țara reușise progrese uriașe și trecuseră doi ani fără ca vreun caz nou. Conflictul cu grupările militante islamiste a făcut ca anumite părți din Nigeria să fie deosebit de dificil de accesat. Cu toate acestea, lucrătorii sanitari din prima linie, dintre care 95% femei, au reușit să pătrundă în zone de conflict și să livreze vaccinuri către comunitățile îndepărtate.
Zvonurile și dezinformarea cu privire la vaccin au încetinit eforturile de imunizare. În 2003, o serie de state din nord au suspendat imunizările în urma afirmațiilor liderilor religioși conform cărora vaccinul provoacă infertilitate. Testele de laborator efectuate de cercetătorii nigerieni au respins acuzațiile iar campaniile de vaccinare au fost reluate în anul următor, dar zvonurile au persistat.
A durat decenii pentru a obține eradicarea bolii și a depăși suspiciunile în privința vaccinului. Câștigarea încrederii comunităților locale a fost esențială iar supraviețuitorii bolii au jucat un rol important în convingerea oamenilor să accepte campania. De la supraviețuitori ai poliomielitei, la lideri tradiționali și religioși, profesori, părinți, voluntari și lucrători din domeniul sănătății, s-a dezvoltat o imensă coaliție pentru a învinge poliomielita și, lucrând împreună, au călătorit în comunități îndepărtate pentru a imuniza copiii.
Ar putea totuși reveni virusul poliomielitic?
Poliomielita poate fi ușor importată într-o țară în care poliomielita a fost eradicată și de acolo se poate răspândi rapid în populațiile subimunizate. Acest lucru s-a întâmplat în Angola, care a învins lupta cu poliomielita în 2001. Țara a rămas liberă de poliomielită timp de patru ani, atunci când au fost aduse mai multe cazuri din afara țării.
OMS consideră că este important ca țările să rămână vigilente până la eradicarea globală a bolii. Dacă își vor lăsa garda jos, nereușind continuarea vaccinării, atunci poliomielita sălbatică ar putea reîncepe să se răspândească rapid.
Pentru a elimina toate tipurile de poliomielită, inclusiv cea derivată din vaccin, eforturile de vaccinare vor trebui să continue. Chiar și în timpul pandemiei COVID-19, este necesar ca vaccinarea copiilor să continue, protejând, de asemenea, lucrătorii sanitari împotriva COVID-19 pentru a nu contribui la transmiterea noului coronavirus.