Esențial în sănătate publică. Ce știm despre sindromul inflamator pediatric multisistemic asociat COVID-19
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19 și alte amenințări de sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional.
Accesează Esențial în sănătate publică de săptămâna aceasta.
Săptămâna 24 – 30 aprilie 2023
Vaccinarea anti COVID-19 după tratamentul cu antivirale orale de nouă generație, esențială pentru prevenirea bolii
Cele mai recente raportări arată că peste 1 milion de vieți au fost salvate în Europa datorită vaccinurilor contra COVID-19. În SUA, aceasta a prevenit 3,2 milioane de decese și 18 milioane de spitalizări. Într-un nou studiu, publicat în Open Forum Infectious Disease, specialiștii de UC San Diego School of Medicine descriu de ce subvariantele COVID-19 s-au răspândit rapid în rândul persoanelor infectate anterior și cum antiviralul oral de nouă generație Paxlovid a făcut oamenii mai susceptibili la re-infectare. Studiul susține alte concluzii anterioare – vaccinarea împotriva COVID-19 este cea mai sigură și eficientă metodă de prevenție. Antiviralele orale nu elimină această nevoie.
Mutațiile în proteina spike a BA.4 și BA.5 au permis evitarea anticorpilor neutralizanți generați de vaccinare sau de o infecție anterioară cu SARS-CoV-2, iar tratamentul timpuriu cu Paxlovid (nirmatrelvir și ritonavir) a atenuat dezvoltarea naturală a anticorpilor, diminuând răspunsul imunitar general și lăsând persoanele mai vulnerabile la infecții ulterioare.
Administrarea Paxlovid în rândul pacienților nespitalizați, nevaccinați, cu risc ridicat de progresie spre boală severă, a redus riscul de spitalizare sau deces cu 88% și riscul de long-COVID, dar protecția împotriva reapariției COVID-19 sau a reinfectării ulterioare a fost scăzută. Așadar, deși tratamentul antiviral precoce poate preveni formele severe, nu înlătură necesitatea vaccinării (inclusiv cu dozele rapel) pentru a fi asigurată protecția.
Un plasture cu ace de dimensiuni micrometrice ar putea simplifica administrarea vaccinurilor, inclusiv a vaccinurilor ARNm împotriva COVID-19
O echipă de la MIT au dezvoltat o imprimantă capabilă să printeze plasturi de dimensiuni de aprox. 1 cm pătrat, termostabili (cel puțin 6 luni la temperatura camerei), care au în componență micro-ace care penetrează pielea pentru a livra vaccinuri precum cele tip ARNm pentru COVID-19. Rezultatele sunt publicate în Nature Biotechnology.
Substanța conținând vaccinul, cu rol de „cerneală” (vaccine ink) este compusă din nanoparticule lipidice încărcate cu ARNm și un amestec de polimeri dizolvabili care a fost optimizat pentru bioactivitate ridicată in vitro. Plasturele nu este limitat numai la ARNm.
Ușurința de stocare la temperaturi normale și de auto-administrarea reprezintă două particularități esențiale în timpul situațiilor de urgență, când anumite populații trebuie vaccinate rapid pentru a preveni focare de infecție. Momentan, plasturii au fost testați doar pe animale de laborator – pentru șoareci, plasturii au conținut 12 ace, însă pentru oameni, ar conține aproximativ 100 de ace.
Cercetarea a început înainte de pandemie, când echipei de la MIT i-a fost propus de către Biomedical Advanced Research and Development Authority (BARDA), o autoritate federală SUA cu rol în măsurile pentru crizele de sănătate publică, să dezvolte o metodă inovatoare care să faciliteze administrarea vaccinurilor împotriva Ebola și antrax în zonele defavorizate.
Sindromul inflamator multisistemic pediatric (MIS-C): noi biomarkeri ar putea ghida înțelegerea cauzelor afecțiunii determinate de COVID-19
Într-un nou studiu care va fi publicat în Cell Reports Medicine, o echipă de la Universitatea din California descrie noi biomarkeri legați de sindromul inflamator multisistemic pediatric (MIS-C), o afecțiune rară întâlnită la copii și adolescenți, asociată infecției cu SARS-CoV-2.
În aprilie 2020, rapoartele din Regatul Unit au descris un sindrom la copii similar cu boala Kawasaki (KD) sau cu sindromul de șoc toxic, care părea a fi o complicație rară a COVID-19. De atunci, copii și adolescenți afectați în mod similar au fost raportați în alte părți ale lumii. Suprapunerea cu cele două afecțiuni a făcut ca MIS-C să fie dificil de diagnosticat. De asemenea, nu este clar de ce unii pacienți dezvoltă acest sindrom, iar alții nu. Nu există încă dovezi dacă anumite variante sau afecțiuni preexistente cresc riscul unui copil.
Folosind next-generation sequencing, au fost identificați biomarkeri MIS-C care indică leziuni celulare și sunt legați de necroza celulară (apoptoză), cu implicații în deteriorarea mai multor organe, endoteliului vascular și sistemului nervos.
Se estimează că 1 la 3 – 4.000 de copii și adolescenți care au avut infecție cu SARS-CoV-2 a dezvoltat MIS-C. Afecțiunea apare de obicei la 2-6 săptămâni după infecție și poate fi atât de ușoară încât nu este recunoscută la început. Simptomele pot include febră, dureri abdominale, vărsături, diaree, erupții cutanate, conjunctivită și hipotensiune arterială. Ulterior, poate provoca inflamarea cardiacă, pulmonară, renală, cerebrală, a pielii, oculară sau gastrointestinală. Tratamentul actual este simptomatic, iar majoritatea copiilor își revin după câteva zile în spital și sunt menținuți sub supraveghere.
În general, pacienții cu MIS-C prezintă o creștere a nivelului a cel puțin patru markeri inflamatori (proteina C reactivă, numărul de neutrofile, feritina, procalcitonina, fibrinogenul, interleukina-6 și trigliceridele), însă este nevoie de mai multe detalii pentru a înțelege mecanismele, particularitățile și cum poate fi prevenită instalarea.
Infecțiile comune, asociate cu performanțe cognitive mai slabe la adulții de vârstă mijlocie și peste
Studiul echipei de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg arată că infecțiile anterioare cu 5 patogeni se asociază cu performanțe mai slabe la testele de evaluare a funcției cognitive. Rezultatele se adaugă la un număr tot mai mare de dovezi care sugerează că în a doua jumătate a vieții, infecțiile comune pot înrăutăți performanța cognitivă și pot crește riscul de demență și Alzheimer.
Au fost examinate (retrospectiv) nivelurile de anticorpi la cinci agenți patogeni comuni (4 virusuri herpetice – virusul herpes simplex tip 1, citomegalovirusul, virusul varicelo-zosterian și virusul Epstein-Barr, precum și parazitul Toxoplasma gondii, care se răspândește prin fecale de pisică sau carnea inadecvat gătită) la aproximativ 600 de adulți, cu vârste cuprinse între 41 și 97 de ani, recrutați în 1981, ca parte a studiului Epidemiologic Catchment Area. Participanții la studiul din Baltimore au donat sânge pentru testarea anticorpilor și au efectuat teste cognitive, periodic de atunci.
Infecțiile evaluate în studiu sunt adesea întâlnite în copilărie, iar agenții patogeni care le cauzează sunt fie îndepărtați din organism, fie transformați în infecții latente, suprimate. Nivelurile ridicate de anticorpi la participanții la studiu de vârstă mijlocie și peste ar putea fi, de asemenea, indicatori ai reactivării patogenilor din cauza slăbirii sistemului imunitar odată cu vârsta.
Vaccinarea anti-HPV cu o singură doză este la fel de eficientă ca vaccinarea multi-doză
O singură doză de vaccin HPV tetravalent ar putea fi suficientă pentru a proteja fetele și femeile împotriva cancerului de col uterin – este concluzia la care au ajuns experții Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC), parte din Organizația Mondială a Sănătății (OMS), după ce au evaluat noile dovezi care indică faptul că o singură doză de vaccin HPV ar putea oferi o protecție comparabilă cu cea oferită de două sau trei doze. Recomandările se regăsesc în IARC Evidence Summary no. 4 și au fost publicate cu ocazia Săptămânii Europene a Imunizării. Înainte de această evaluare, recomandarea OMS era ca fetele și femeile să primească două sau trei doze de vaccin HPV, în funcție de vârstă.
Studiul IARC care stă la baza recomandării a fost realizat în India și a implicat 15.000 de fete care au primit una, două sau trei doze de vaccin tetravalent HPV, fiind urmărite pe o perioadă de 10 ani. Mai exact, în septembrie 2009, IARC a inițiat un studiu multicentric randomizat, finanțat de Fundația Bill și Melinda Gates, pentru a compara eficacitatea a două versus trei doze de vaccin HPV (Gardasil) la fetele necăsătorite cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani din India. Studiul a fost convertit într-un studiu longitudinal tip cohortă după suspendarea bruscă a vaccinării HPV de către Guvernul Indiei, în aprilie 2010. Până atunci, 4.348 de participante primiseră trei doze, 4.980 primiseră două doze (la 6 luni distanță), iar 4.949 primiseră o singură doză.
