ESTRO 2026 . Pacienții cu cancer care răspund la radioterapia metastazelor, în plus faţă de tratamentul sistemic, pot fi identificați cu ajutorul ctDNA

Medicina personalizată

Dr. Monica Dugăeșescu
07 iunie 2026
Citit de 21 ori.

Adăugarea terapiei direcționate asupra metastazelor (MDT) la tratamentul sistemic standard poate prelungi semnificativ supraviețuirea fără progresia bolii la pacienții cu cancer oligometastatic, în special cancer de prostată și pancreatic, conform unor noi rezultate publicate în Journal of Clinical Oncology. După o perioadă mediană de monitorizare de 53 de luni, terapia MDT adăugată la terapia standard a redus riscul de progresie sau deces cu 46% comparativ cu administrarea doar a tratamentului standard.

ADN-ul tumoral circulant (ctDNA) detectabil la momentul inițial a fost asociat cu o supraviețuire fără progresia tumorii și o supraviețuire generală semnificativ mai scurte pentru toate tipurile de tumori. Pacienții al căror ctDNA a fost nedetectabil în termen de trei luni de la înrolarea în studiu au avut o supravieţuire mai bună. Au fost constatate diferențe substanțiale în ceea ce privește eliminarea ctDNA între tipurile tumorale. Cancerele pancreatice au prezentat cele mai mari rate de detectare, în timp ce cancerele de prostată au demonstrat o eliminare relativ scăzută a ctDNA.

Stimularea răspunsului imun post-MDT a diferit între subtipurile tumorale şi s-a asociat cu succesul tratamentului, fiind semnificativă în cancerul pancreatic şi de prostată şi limitată în cancerul mamar şi renal.

testare ADN tumoral circulant — Sursa foto – Image by Freepik

Noile rezultate reprezintă o analiză din studiul clinic multicentric de fază II EXTEND (External Beam Radiation to Eliminate Nominal Metastatic Disease). Acesta a inclus peste 300 pacienți cu 1-5 metastaze, cu tumori primare mamare, pancreatice, renale, prostatice, precum și alte tipuri tumorale. Pacienții au fost randomizați pentru a primi fie terapie sistemică standard, fie terapie sistemică plus MDT, care a constat pentru majoritatea pacienților în radioterapie (98%).

Pentru a îmbunătăți caracterizarea bolii, a fost efectuată analiza ctDNA utilizând un test bazat pe metilare, conceput pentru a detecta boala reziduală moleculară (MRD). De asemenea, au fost efectuate analize imunologice extinse pentru a înțelege mai bine modul în care radioterapia metastazelor ar putea produce efecte sistemice. Au fost analizate citokinele, markerii de citometrie în flux și datele de secvențiere a receptorilor celulelor T (TCR), determinate înainte și după tratament.

În oncologia radioterapeutică, există o ipoteză care susţine că radioterapia localizată poate stimula răspunsuri imune antitumorale mai ample. Rezultatele studiilor anterioare de a valorifica acest mecanism au fost însă neconcludente. Noul studiu a aratat că pacienții care au primit MDT au prezentat o activare imună substanțial mai mare decât cei care au urmat doar terapie sistemică. Unul dintre principalele semnale a implicat remodelarea TCR, cu expansiunea și contracția unor clone specifice de limfocite T după tratament.

Cele mai pronunțate modificări ale TCR au apărut în grupurile de cancer pancreatic și de prostată, subtipurile tumorale care au demonstrat beneficii de supraviețuire fără progresia bolii. La pacienţii cu cancer mamar și renal au fost depistate modificări minime ale TCR și la aceste cazuri MDT nu a demonstrat un beneficiu clinic clar în urma MDT.

Un alt biomarker imun potențial important identificat a fost reprezentat de inducerea proliferării limfocitelorT CD8-pozitive, PD-1-pozitive după MDT. Pacienții care au prezentat această semnătură imună au prezentat o supraviețuire fără progresia bolii îmbunătățită.

Rezultatele noului studiu ar putea ajuta la elaborarea viitoarelor strategii combinate care implică radioterapie și imunoterapie, precum și la dezvoltarea de biomarkeri care să ghideze intensificarea tratamentului.

Citeşte şi: