INFOGRAFIC. Premiile Nobel pentru Medicină sau Fiziologie acordate în perioada 2011-2022

  • Health literacy



UPDATE. În 2022, Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie a fost acordat laureatului Svante Pääbo, un genetician suedez, pentru descoperirile legate de genomul hominizilor dispăruți și cercetările sale asupra evoluției umane. Cercetările lui Pääbo au dat naștere unei discipline științifice noi – paleogenomica. Prin înțelegerea diferențelor genetice care disting oamenii de hominizii dispăruți, descoperirile sale oferă un punct de plecare important pentru explorarea a ceea ce ne face unici ca specie umană.

Premiile Nobel pentru Medicina și Fiziologie Anii 2011-2022

Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, Inomed, despre Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie din acest an: „Premiul Nobel acordat astăzi ne atrage atenția asupra faptului că genomica ne aduce într-un teritoriu al imaginii în continuă mișcare, diferită complet de natura statică a definițiilor cu care operăm acum în medicină și sănătate. Din perspectiva sănătății populaționale, înțelegerea bazată pe date genomice a riscurilor de boală trebuie să fie urmată de imaginarea unor modele noi, personalizate, de prevenție, screening și depistare precoce, care să ia în calcul interacțiunea, acum perfect cuantificabilă, dintre genomul nostru și mediul înconjurător.”

abonare


Din anul 1901, de când a început acordarea lor și până în 2021, au fost oferite nici mai mult, nici mai puțin, de 609 Premii Nobel, către 947 de laureați și 28 de asociații din domeniul fizicii, chimiei, medicinei, literaturii, păcii și economiei. Din numărul total de laureați, 58 au fost femei, iar 12 dintre acestea au fost laureate cu Premiul Nobel pentru contribuțiile aduse la progresul medicinei.

Pentru Medicină sau Fiziologie au fost în total oferite 112 Premii Nobel, către 224 de laureați, existând, desigur, și ani în care nu a fost niciun laureat. Cel mai tânăr laureat este Frederick G. Banting, care la numai 32 de ani, alături de John James Rickard Macleod, a primit Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie pentru descoperirea insulinei.

În 2021, Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie a fost acordat laureaților David Julius și Ardem Patapoutian pentru cercetările realizate asupra modului în care stimulii mecanici și termici sunt convertiți în impulsuri electrice la nivelul sistemului nervos.

 

În 2020, Premiul Nobel a fost acordat laureaților Harvey J. Alter, Michael Houghton și Charles M. Rice pentru descoperirea virusului hepatitic C, virus responsabil pentru numeroase cazuri de hepatită, la nivel mondial: în 2015, Organizația Mondială a Sănătății estima că 1,5% din persoanele din regiunea geografică europeană suferă de această infecție.

 

În 2019, William Kaelin, Jr., Sir Peter J. Ratcliffe și Gregg L. Semenza au fost laureații Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină, pentru elucidarea unuia dintre cele mai importante mecanisme fiziologice ale organismului – „modul în care celulele detectează și răspund la nivelul de oxigen disponibil”.

În 2018, laureații Premiului Nobel au fost James Allison și Tasuku Honjo, pentru descoperirea unor terapii oncologice care acționează prin inhibarea reglării negative a sistemului imun. Aceștia au câștigat pentru a doua oară un premiu împreună, după premiul pentru Științe Biofarmaceutice în 2014.

 

În 2017, Jeffrey Hall, Michael Rosbash și Michael Young au câștigat premiul Nobel pentru „descoperirea mecanismelor moleculare care controlează ritmul circadian”. Cei trei au demonstrat modul în care interacțiunea dintre diferite gene și proteinele pe care le codifică determină oscilații moleculare la nivelul fiecărei celule.

În 2016, Premiul Nobel a fost oferit cercetătorului japonez Yoshinori Ohsumi, pentru descoperirile sale asupra mecanismului autofagiei, proces fundamental pentru degradarea și reciclarea componentelor celulare. Yoshinori Ohsumi a analizat drojdia pentru a putea identifica genele esențiale care participă la procesul de autofagie. Ulterior, a elucidat mecanismele implicate în autofagie la drojdie și a demonstrat că și în celulele umane au loc procese similare, însă mult mai complexe.

În 2015, au fost 3 laureați ai Premiului Nobel și două Premii propriu-zise: William C. Campbell și Satoshi Ōmura au primit Premiul Nobel pentru descoperirea unei noi terapii împotriva infecțiilor cauzate de paraziți (viermi rotunzi) și Tu Youyou pentru descoperirea unei noi terapii împotriva Malariei.

În 2014, Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie a fost acordat laureaților John O’Keefe, May-Britt Moser și Edvard I. Moser pentru descoperirea celulelor care creează sistemul de poziționare în creier (GPS-ul intern al organismului).

În 2013, James E. Rothman, Randy W. Schekman și Thomas C. Südhof au primit Premiul Nobel pentru descoperirea mecanismului care reglează circulația veziculară.

În 2012, Premiul Nobel s-a oferit laureaților Sir John B. Gurdon și Shinya Yamanaka pentru descoperirea faptului că celulele adulte pot fi reprogramate astfel încât să devină celule pluripotente.

În 2011 a existat o situație similară celei din 2015, fiind acordate două Premii Nobel către 3 laureați: Bruce A. Beutler și Jules A. Hoffmann pentru descoperirea principiilor de activare ale imunității înnăscute și Ralph M. Steinman pentru descoperirea rolului celulelor dendritice în imunitatea specifică.

Citește și: