OMS lansează prima clasificare a tumorilor pediatrice care ia în considerare caracteristicile genomice




Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a elaborat prima clasificare a tumorilor pediatrice care reflectă tranziția actuală de la un model de clasificare bazat pe caracteristicile microscopice, către un model bazat pe caracteristicile moleculare, luând în considerare noile descoperiri privind genomica tumorilor pediatrice.

Agenția Internațională pentru Investigarea Cancerului (IARC), responsabilă de realizarea clasificărilor tumorale ale OMS (cunoscute drept ”WHO Blue Books”), a publicat primul volum axat pe clasificarea tumorilor pediatrice. Anterior, acestea erau organizate în funcție de organ, împreună cu tumorile prezente la adulți. Principalele caracteristici ale clasificării OMS a tumorilor pediatrice au fost rezumate într-un articol publicat în jurnalul științific Cancer Discovery.

abonare

Noua clasificare OMS a tumorilor pediatrice este adresată atât medicilor anatomopatologi responsabili pentru diagnosticarea tumorilor, cât și echipelor multidisciplinare care personalizează tratamentul în conformitate cu riscul bolii și terapiile specifice disponibile. Această clasificare promovează accesul la testare genică și, în consecință, un acces mai larg la tratamente inovatoare prin creșterea cunoștințelor moleculare legate de subtipul tumoral și țintele terapeutice specifice.

„Această clasificare reflectă o schimbare importantă de perspectivă. Până acum, tumorile pediatrice erau incluse în diferite clasificări specifice organelor, în ciuda faptului că tumorile pediatrice sunt destul de diferite de cele care apar la adulți în ceea ce privește tipurile de tumori, caracteristicile moleculare/genetice și răspunsul terapeutic”, a declarat Dr. Stefan M. Pfister, director al Centrului de Cancer pentru Copii Hopp Heidelberg și șeful diviziei de neuro-oncologie pediatrică de la Centrul German de Cercetare a Cancerului.

OMS prima clasificare tumori pediatrice
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a elaborat prima clasificare a tumorilor pediatrice care reflectă tranziția actuală de la un model de clasificare bazat pe caracteristicile microscopice, către un model bazat pe caracteristicile moleculare, luând în considerare și noile descoperiri privind genomica tumorilor pediatrice.

De ce era necesară o clasificare a tumorilor pediatrice?

Cu toate că patologia tumorală este relativ rară la copii și adolescenți, în fiecare an în jur de 400.000 de copii sunt diagnosticați cu cancer la nivel mondial, fiind prima cauză de mortalitate în rândul populației tinere. Cele mai frecvente forme de cancer prezente la copiii și adulții tineri sunt: leucemia (24,7%), tumorile sistemului nervos central (17,2%), limfomul non-Hodgkin (7,5%), limfomul Hodgkin (6,5%) și sarcomul de țesut moale.

Studiile arată că tumorile pediatrice diferă de cele care au debut la vârstă adultă. Deși anumite tumori pediatrice sunt asemănătoare din punct de vedere histologic cu cele ale adulților, adesea au etiologie, patogeneză și tratamente diferite.

Spre deosebire de tumorile maligne ale adulților, care sunt în mare parte de origine epitelială și sunt adesea cauzate de expunerea la agenți carcinogeni, tumorile pediatrice sunt în general de origine embrionară și evoluează adesea din mezoderm și neuroectoderm, și, cu excepția câtorva cazuri de cancere cu predispoziție ereditară, etiologia lor este complet necunoscută. Tumorile pediatrice au, în general, o încărcătură mai mică de aberații genetice, adesea fiind inițiate de un singur eveniment genetic „driver”. În plus, tumorile pediatrice prezintă un infiltrat celular imun limitat, fiind astfel considerate tumori „reci” din punct de vedere imunologic.

Toate aceste caracteristici unice ale cancerelor pediatrice trebuie să fie luate în considerare atunci când sunt diagnosticate și ulterior tratate, justificând astfel separarea clasificărilor tumorale de către OMS, concentrându-se pe tumorile pediatrice.

„Aceste caracteristici sunt cruciale pentru abordarea modernă a diagnosticului oncologic care evoluează de la o taxonomie bazată pe histogeneză, recunoscută de microscopia optică tradițională, către un diagnostic integrat care combină caracteristicile moleculare, genetice și epigenetice cu modele morfologice”, a completat Dr. Stefan M. Pfister.

Schimbările aduse de clasificarea tumorilor pediatrice conform OMS

În conformitate cu celelalte clasificări OMS, clasificarea tumorilor pediatrice este ierarhică și grupează tumorile în funcție de localizare, categorie, familie și tip. Fiecare tip tumoral este descris cu ajutorul unui set de caracteristici comune, bine definite.

Noua clasificare OMS include și sindroamele neoplazice cu predispoziție ereditară, care sunt asociate cu aproximativ 10% din tumorile pediatrice, și identifică provocările asociate diagnosticării și tratării acestora.

Tumorile mezenchimale sunt în continuare clasificate pe baza criteriilor morfologice, analiza genetică venind în ajutorul metodelor clasice de diagnostic. În contrast, tumorile sistemului nervos central și leucemiile sunt clasificate în mare parte în funcție de caracteristicile moleculare recurente sau mutațiile epigenetice.

Pentru prima dată clasificarea tumorilor vasculare și a malformațiilor vasculare a fost ajustată conform clasificării Societății Internaționale pentru Studiul Anomaliilor Vasculare (ISSVA), o clasificare clinicopatologică utilizată mai ales în dermatologie. Granița dintre malformațiile vasculare și tumori a reprezentat un subiect de dezbatere timp de mulți ani, iar clasificarea actuală stabilește un limbaj comun între diferite discipline.

Clasificarea s-a schimbat aproape complet în cazul tumorilor cerebrale, de la o definiție bazată în principal pe histologie la entități definite molecular și integrarea lor cu histologia; multe dintre tumori au fost definit pentru prima dată ca entități distincte. Profilul de metilare al ADN-ului a fost, de asemenea, adăugat printre noile instrumente de diagnostic, fiind enumerat ca un criteriu de diagnostic esențial sau dezirabil pentru majoritatea tipurilor de tumori cerebrale.

Cheia diagnosticului de precizie în vederea informării deciziilor terapeutice și prognosticului constă într-o strategie de diagnostic multistratificată. Noua clasificare a tumorilor pediatrice se bazează pe aceste premise și are în vedere faptul că pacientul pediatru sau adolescent se află în curs de dezvoltare și are diverse particularități legate de vârsta fragedă. Astfel, este necesară găsirea unui echilibru între vindecare și calitatea vieții viitoare, fiind crucială minimizarea daunelor colaterale ale terapiilor.

Diagnosticul anatomo-patologic oferă posibilitatea comunicării unor informații relevante, inclusiv privind prognosticul și opțiunile terapeutice, în vederea unui management terapeutic personalizat. Este necesar ca diagnosticul să fie standardizat la nivel internațional pentru a facilita comunicarea, însă trebuie adaptat posibilităților locale. Progresul rapid, în special în ceea ce privește diagnosticul molecular, nu permite stabilirea unui diagnostic condensat din punct de vedere al informațiilor relevante, și nu este în conformitate cu posibilitățile diferite, uneori limitate, de la nivel regional. Scopul clasificării OMS este de a putea fi utilizată la nivel internațional, indiferent de statutul socio-economic și accesul la tehnologia de ultimă generație, motiv pentru care se bazează pe multiple modalități de diagnostic. Astfel, un diagnostic bazat strict pe caracteristicile morfologice este încă posibil pentru fiecare tip de neoplazie pediatrică; acesta fiind însă descurajat în cazul în care sunt disponibile metode de diagnostic cu acuratețe mai înaltă.

În viitor, diagnosticarea tumorilor se va baza probabil pe diferite platforme moleculare care vor putea răspunde întrebărilor privind originea tumorală (analiza la nivel metilomic), gradul de progresie (secvențiere de nouă generație – NGS), și tratamentul optim al fiecărui pacient în parte (NGS, proteomică).

Diagnosticul morfologic al tumorilor progresează: identificarea tumorilor de novo în funcție de profilul molecular este urmată de o atentă evaluare histologică și imunohistochimică care detectează frecvent caracteristici diagnostice, ce pot fi ulterior detectate cu ajutorul tehnologiei clasice. În plus, analiza imaginilor morfologice cu ajutorul inteligenței artificiale ar putea contribui semnificativ la evaluarea tumorilor.

Este posibil ca în următoarele actualizări ale acestei clasificări, pe care OMS le va publica online, metodele actuale de diagnostic să fie completate de noi tehnologii aflate abia la început, precum protocoale proteomice standardizate și analiza celulară unică sau biopsia lichidă.

Citește și: