Pandemia poate s-a terminat ca fenomen social. Dar nu ar trebui să se termine pentru medici și cercetători
Cumva astăzi, odată cu încheierea stării de alertă, se încheie și faza să o numim “socială” a pandemiei Covid-19. Oricum, odată cu războiul din Ucraina, tema pandemiei a dispărut din atenția opiniei publice – firesc, pentru că amenințarea la adresa securității individuale este mai puternică decât amenințarea dată de un virus la adresa sănătății individuale.
Asta însă nu înseamnă că pandemia s-a terminat și pentru medici, pentru sistemele de sănătate publică și pentru cercetare. Sunt câteva amenințări și oportunități asupra cărora trebuie să ne oprim imediat toată atenția:
- trebuie să evaluăm impactul posibil al războiului asupra evoluției pandemiei, ca urmare a migrației masive
- trebuie să restartăm vaccinarea, pornind de la alte baze
- trebuie să punem în practică un sistem performant și inovator de supraveghere genomica a circulației virusului (inclusiv prin testarea apelor uzate)
- trebuie să avem o strategie “de la testare la tratament”, care să aibă un traseu bine definit și să poate fi implementată în câteva zile
- trebuie să avem asigurate stocuri de materiale sanitare, vaccinuri, dar și medicamente (în special noile terapii orale)
- noile vaccinuri, de care este posibil să avem nevoie chiar din toamnă, trebuie să fie autorizate în maximum 3 luni
Și, foarte important în contextul războiului din Ucraina, trebuie să comunicăm urmând câteva principii de bază, care au funcționat în pandemie, în țările care le-au și implementat bine:
- evitarea comunicării unei vagi stări de siguranță
- comunicarea precisă a situației, a faptelor, a posibilelor implicații
- afirmarea adevărului, pe care se pot construi ulterior demersuri acționabile la nivel individual, de societate și la nivel de sisteme publice
- evitarea polarizării populației prin afirmarea adevărului și combaterea activă a dezinformării, printr-o informare și educare continuă a cetățenilor
Mă puteți urmări și pe: