Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie 2025: descoperirea gardienilor imunității – celulele T reglatoare
Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie 2025 a fost decernat laureaților Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi pentru descoperirile lor privind toleranța periferică a sistemului imunitar, o componentă esențială care previne sistemul imun din a ataca propriile celule ale organismului.
Laureații au identificat gardienii sistemului imunitar: celulele T reglatoare. Cercetările celor trei oameni de știință au deschis calea dezvoltării unor noi clase de imunoterapii pentru pacienții cu cancer și afecțiuni autoimune. Tratamente de ultimă generație care implică utilizarea celulelor T, sunt testate în prezent în studii clinice, în timp ce anumite terapii CAR-T au fost deja aprobate.
Descoperă ce alte cercetări au primit Premiul Nobel în anii trecuți:
- Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie 2024: rolul microARN în reglarea activității genelor
- Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie 2023: Katalin Karikó și Drew Weissman – vaccinurile ARNm împotriva COVID-19
- Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie 2022, acordat pentru descoperiri legate de evoluția speciei umane și de genomul hominizilor dispăruți
Dr. Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a discutat alături de Corina Negrea în cadrul emisiunii Știința360, pe Radio România Cultural, despre descoperirea care a primit Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie în acest an.
Dr. Geantă: „În ultimii ani au fost acordate mai multe Premii Nobel pentru descoperiri ce privesc funcționarea sistemului imun. Înțelegem din ce în ce mai bine cum funcționează, fapt care ne ajută să înțelegem din ce în ce mai bine cum să prevenim anumite situații, și, din punct de vedere strict medical, să înțelegem de ce apar anumite boli, boli autoimune sau anumite tipuri de cancer.
În anii 80 era cu atât mai remarcabil să poți pune în evidență mutații ale genelor. Era complicat să pui genul acesta de informații în context, alături de informații care veneau din direcția biologiei celulare, de exemplu. Era o înțelegere macroscopică în acele vremuri.
Acum, în 2025, ideea de a privi organismul uman ca o rețea nano-micro-celulară, cu nanostructuri, interrelații, dispusă 3D, este ceva la care putem avea acces deoarece tehnologiile ne-au permis acest lucru. În anii 80-90, genul acesta de muncă presupunea, pe lângă ideea în sine, și o anduranță foarte mare. În 2025 suntem interconectați digital, circulă informația foarte repede, dar în acei ani nu era așa ușor.
Cred că sunt două cuvinte cheie legate de Premiul Nobel pentru Medicină din acest an: „toleranța” – toleranță imună periferică – și „echilibrul”. Atunci când ne gândim la sistemul imun suntem obișnuiți să ne gândim la un sistem imun care atacă agresorii, bacterii, virusuri, celule canceroase, cu scopul de a elimina impactul pe care aceștia îl au asupra organismului nostru. Uneori, acest atac poate fi prea puternic sau răspunsul imun poate fi îndreptat inclusiv împotriva unor structuri proprii organismului.
Acestea sunt situațiile în care ai nevoie, pe lângă atac și de o frână. Ai nevoie de echilibru între cele două faze. Organismul uman este conceput tocmai ca să acopere cele două faze”
În 1995, Shimon Sakaguchi (Osaka University, Osaka, Japan) a demonstrat că sistemul imun este mult mai complex decât se credea inițial. Cercetătorul a descoperit o nouă clasă de celule imune al cărui rol este de a proteja corpul de apariția bolilor autoimune. Sakaguchi a observat că aceste celule, numite ulterior celule T reglatoare, poartă pe suprafața lor nu doar proteina CD4 (proteină caracteristică celulelor T helper, care au ca rol identificarea agenților patogeni) ci și proteina CD25. Cu toate acestea, mediul academic și de cercetare a privit cu suspiciune descoperirea sa, solicitând mai multe dovezi în acest sens.
În 2001, Mary E. Brunkow (Institute for Systems Biology, Seattle, USA), Fred Ramsdell (Sonoma Biotherapeutics, San Francisco, USA), au descoperit că anumiți șoareci care prezintă mutații la nivelul genei Foxp3 sunt vulnerabili la dezvoltarea afecțiunilor autoimune. Tot ei au demonstrat faptul că mutații la nivelul genei echivalente organismelor umane pot cauza o boală autoimună rară (IPEX).
2 ani mai târziu, Sakaguchi a conectat descoperirea sa cu descoperirile oamenilor de știință americani, demonstrând că gena Foxp3 guvernează dezvoltarea celulelor identificate de el în 1995. Aceste celule, cunoscute acum drept celule T reglatoare, monitorizează celelalte celule imune și se asigură că sistemul nostru imun ne tolerează propriile țesuturi, fără să le atace.
Citește și:
- #BiotechWeek2020. Ce sunt și cum funcționează terapiile celulare CAR-T?
- Primii pacienți cu lupus eritematos sistemic, tratați în Germania cu o terapie celulară CAR-T, prin mecanismul de compassionate use
- 5 ani de la prima aprobare a terapiei CAR-T Kymriah. Peste jumătate dintre pacienții cu leucemie limfoblastică tratați în studiul clinic de aprobare sunt încă în viață