Raportul dintre circumferința taliei și înălțime, un indicator mai precis decât IMC în estimarea riscului de hipertensiune arterială
Un studiu recent publicat în The Journal of Nutrition arată că raportul dintre circumferința taliei și înălțime (WHtR) este un indicator mai precis decât indicele de masă corporală (IMC) în estimarea riscului de tensiune arterială crescută și hipertensiune.
Obezitatea este o afecțiune cronică și complexă, caracterizată prin exces de grăsime corporală. IMC este metoda standard utilizată în prezent pentru diagnostic, fiind calculat strict pe baza înălțimii și greutății corporale. Totuși, IMC are o limitare importantă: nu poate face diferența între grăsimea corporală și masa musculară. Acest lucru este relevant deoarece o masă musculară mai mare este asociată cu un risc mai scăzut de boli cardiometabolice, precum diabetul de tip 2. Prevalenţa obezităţii se află în continuă creştere în toate ţările din lume, iar dacă trendurile continuă, până în anul 2035, 4 miliarde de persoane vor fi supraponderale sau obeze la nivel mondial, numărul acestora fiind de 2.6 miliarde în 2020.
Raportul dintre circumferința taliei și înălțime este tot mai des utilizat ca alternativă sau completare la IMC, deoarece reflectă mai bine grăsimea acumulată în zona abdominală. Studiul a inclus 19.124 de participanți din cadrul National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), iar datele au fost colectate între 2015 și 2023, într-o populație multirasială din Statele Unite. Cercetătorii au folosit noi praguri WHtR pentru a clasifica nivelul de grăsime în trei categorii: normal (0.40 până la <0.50), crescut (0.50 până la <0.53) și excesiv (≥0.53). Tensiunea arterială crescută a fost definită ca valori ≥ 120/70 mm Hg, iar hipertensiunea ca ≥ 140/90 mm Hg. Analiza a urmărit să evalueze cât de bine aceste categorii pot identifica riscul cardiovascular, comparativ cu IMC.
În analiza celui mai recent ciclu NHANES (2021-2023), care a inclus 7.243 de participanți cu vârsta medie de 44.8 ani, s-a observat o prevalență ridicată a tensiunii arteriale crescute (63.5%) și o prevalență a hipertensiunii de 14.4%. După ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul, stilul de viață și alți indicatori metabolici, s-a evaluat legătura dintre WHtR și riscul cardiovascular.
Rezultatele au arătat că un WHtR crescut sau excesiv este asociat cu un risc semnificativ mai mare de tensiune arterială crescută și hipertensiune, iar riscul crește odată cu nivelul de grăsime abdominală. Efectele au fost cele mai puternice la adulții de 25-65 de ani, în timp ce la tineri WHtR a fost legat doar de creșterea tensiunii arteriale, nu și de hipertensiune. În schimb, IMC a fost asociat doar cu tensiunea arterială crescută, dar nu a prezis hipertensiunea.
Citește și:
- Grăsimea abdominală, mai importantă decât IMC pentru riscul de insuficiență cardiacă: cum contribuie inflamația la acest risc
- De ce crește riscul de cancer în obezitate? Un nou mecanism biologic explicat prin creșterea numărului de celule la nivelul organelor
- STUDIU. Copiii cu obezitate, la risc de boli cardiometabolice, depistați timpuriu prin testarea biomarkerilor lipidici
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.