STUDIU. Prevalența obezității a crescut cu 12% în ultimele două decenii. Importanța combaterii factorilor de risc, chiar și la persoanele cu profil metabolic normal
Proporţia de persoane care au obezitate asociată cu un profil metabolic lipsit de modificări patologice (MHO, metabolically healthy obesity) a crescut uşor în ultimii 20 de ani în Statele Unite, reprezentând în continuare o excepţie în rândul persoanelor cu obezitate, conform unui studiu publicat în JAMA Network Open. Totodată, prevalenţa obezităţii a crescut cu peste 12%, numărul persoanelor cu obezitate şi cu modificări metabolice fiind foarte ridicat în continuare.
În acest context, ameliorarea factorilor de risc modificabili (hipercolesterolemia, trigliceridele crescute, hiperglicemia şi hipertensiuna arterială), care se asociază cu afecţiunile cardiovasculare şi metabolice, reprezintă o prioritate pentru persoanele cu o masă corporală ridicată. De asemenea, autorii studiului atrag atenția că că utilizarea indicelui de masă corporală (IMC) nu este întotdeauna o modalitate precisă de a evalua obezitatea, ci ar trebui folosiți și alți parametri, cum ar fi măsurarea raportului dintre circumferința la nivelul taliei și șoldurilor.
Principalele rezultate:
- Prevalența obezității a crescut de la 28,6% în anii 1999-2002 la 40,9% în anii 2015-2018.
- Pe parcursul perioade analizate, prevalența MHO s-a dublat, de la 3,2% la 6,6%
- Prevalența obezității cu profil metabolic modificat a crescut de la 25,4% la 34,3%.
- Între persoanele cu obezitate, prevalența MHO a crescut semnificativ de la aproximativ 11% la 15%.
Analiza a inclus datele din perioada 1999-2018 a peste 20.000 de adulţi din cadrul NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey), dintre care aproape 7400 au avut obezitate. Concluzia studiului a fost că această creştere a proporţiei de persoane cu MHO ar putea fi determinată în principal de ameliorarea profilului lipidic.
Prevalenţa hipertensiunii arteriale nu a prezentat variații pe parcursul perioadei analizate, însă glicemia bazală a fost crescută la din ce în ce mai multe persoane, ceea ce indică importanța managementului hiperglicemiei și rezistenței la insulină la persoanele cu obezitate. De asemenea, MHO a avut o prevalenţă mai ridicată la bărbații albi, non-hispanici, în vârstă de minim 60 de ani, cu venituri ridicate, asigurare privată și care se încadrează în clasa 1 de obezitate.
Prevalenţa obezităţii se află în continuă creştere în toate ţările din lume, iar dacă trendurile continuă, până în anul 2035, 4 miliarde de persoane vor fi supraponderale sau obeze la nivel mondial, numărul acestora fiind de 2,6 miliarde în 2020. Aceasta este una dintre concluziile raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii despre obezitate, care a fost publicat luna aceasta. Copiii şi adolescenţii vor fi una dintre categoriile de vârstă la care este aşteptat ca prevalenţa obezităţii să crească foarte mult în următorii ani. Conform raportului, costurile asociate obezităţii se vor dubla, de asemenea.
Consecinţele negative ale obezităţii la nivel individual şi asupra sistemelor de sănătate sunt legate în principal de comorbidităţile obezităţii, care sunt asociate prezenţei factorilor de risc pentru afecţiuni cardiovasculare şi metabolice la persoanele obeze. Se consideră că îndepărtarea acestor factori ar elimina riscul de boli asociate obezităţii.
Obezitatea cu profil metabolic normal se definește drept un indice de masă corporală – IMC (sau BMI, body mass index) de minim 30 kg/m2, fără a fi prezente hipertensiunea arterială, glicemia bazală ridicată sau modificarea profilului lipidic. Conceptul de MHO are, însă, o utilitate limitată, deoarece factorii de risc ai acestor persoane se pot modifica oricând, obezitatea având consecințe negative asupra sănătății care pot să persiste la nivel subclinic pentru mulți ani.
De asemenea, un alt aspect care trebuie luat în considerare este încadrarea în clasele de obezitate. IMC poate fi crescut din cauza unei mase musculare sau osoase ridicate, astfel că nu reflectă precis procentul de țesut adipos. Din aceste motive este recomandată determinarea raportului dintre circumferința la nivelul taliei și șoldurilor (WHR, waist-hip ratio). Riscul semnificativ, conform Organizației Mondiale a Sănătății, apare la valori ale WHR de minim 0,85 cm la femei și 0,9 cm la bărbați. O persoană cu IMC ridicat, dar cu un WHR normal și fără alți factori de risc metabolic este posibil ca, de fapt, să nu fie supraponderală sau obeză, ci să prezinte o masă musculară ridicată.
Citeşte şi:
- Redefinirea obezității: clasificarea în funcție de fenotip și tranziția spre tratamentul personalizat. Care sunt inițiativele globale pentru combaterea pandemiei obezității
- 1 din 3 copii din Regiunea Europeană OMS este supraponderal sau obez. Cum putem încuraja obiceiurile sănătoase?
- STUDIU. Un nou mod de clasificare a obezității, în funcție de fenotip, permite abordarea personalizată a tratamentului și determină o scădere în greutate de două ori mai mare