Testele genomice oferă informaţii mai detaliate despre cancerul de prostată şi ar putea îmbunătăţi deciziile terapeutice pentru pacienţii diagnosticaţi cu acest neoplasm, conform unui review publicat în Annals of Internal Medicine. Studiul a evaluat modul în care trei teste genomice – Decipher, Oncotype DX Genomic Prostate Score şi Prolaris – ar putea influenţa managementul pacienţilor cu cancer de prostată. Principalele concluzii ale noului review:
- majoritatea studiilor au raportat necesitatea reclasificării pacienţilor consideraţi iniţial cu risc redus sau foarte redus în categorii superioare de risc într-o proporţie de 0-25%, după testarea genetică
- la persoanele considerate iniţial cu risc intermediar, aplicarea testului GPS a determinat rareori reclasificarea în clase superioare de risc (sub 2%), având loc mai frecvent reclasificarea în clase inferioare de risc (aproximativ 4-30%)
- la persoanele considerate iniţial cu risc intermediar, aplicarea testelor Decipher sau Prolaris s-a asociat frecvent cu reclasificarea, atât în clase de risc superioare, cât şi inferioare
Deşi testarea genomică a impus reclasificarea clasei de risc pentru un număr considerabil de cazuri, în cadrul studiilor incluse (observaţionale sau studii clinice randomizate) a fost rareori raportată modificarea managementului pacientului în funcţie de rezultatele acestor teste.
Cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente tumori maligne depistate la bărbaţi. Deciziile terapeutice sunt adesea bazate pe nivelurile PSA (antigenul prostatic specific) sau scorurile Gleason (sistem de grading pe baza caracteristicilor histopatologice), ca şi indicatori ai riscului pacientului şi ai necesităţii unui tratament mai intens. Aceste metode de evaluare a riscului sunt limitate însă, iar caracterizarea genetică are performanţe superioare.
Noul review a depistat tipare de reclasificare în urma testării genetice, care au variat în funcţie de rasă. Pe baza studiilor observaţionale incluse în noul review, s-a constatat o uşoară tendinţă de a opta pentru monitorizarea activă a pacienţilor post-testare genetică. Pe baza rezultatelor studiilor clinice randomizate, s-a constatat că rezultatele testării cu GPS au determinat o uşoară tendinţă de a opta pentru îndepărtarea tumorii prostatice sau radioterapie.
Încă nu există suficiente dovezi care să susţină implementarea de rutină a acestor teste în îngrijirile medicale acordate pacienţilor cu cancer de prostată. Este necesară evaluarea cost-eficacităţii şi a utilităţii clinice, precum şi explorarea aplicării la grupuri rasiale şi etnice diverse.
Citeşte şi:
- STUDIU. Screeningul prin PSA are un impact redus asupra ratelor de mortalitate în cancerul de prostată
- FDA aprobă un test dezvoltat de compania 23andMe pentru determinarea unui biomarker asociat cancerului de prostată ereditar
- NEMO, testul de sânge care detectează pacienţii cu forme neuroendocrine de cancer de prostată, rezistente la tratament