#AACR24. Cancerul de prostată este mai agresiv la anumite grupuri etnice. Biomarkerii proteogenomici indică riscul de recurență și tratamentul țintit
Anumite caracteristici proteogenomice ale tumorilor maligne de prostată ale bărbaţilor de descendenţă europeană și africană se asociază cu riscul ridicat de metastazare sau recurenţe ale bolii, conform unui studiu prezentat în cadrul întâlnirii de anul acesta a American Association for Cancer Research (AACR24). Aceste rezultate ar putea să explice de ce cancerul de prostată are o mortalitate mai ridicată la barbaţii de origine africană.
Au fost identificate semnături mutaţionale somatice, care includ variante uninucleotidice, variante structurale, inserţii-delecţii, precum şi alterări recurente ale numărului de copii la nivelul ADN-ului, împreună cu creşteri ale expresiei proteice, atât pentru pacienţii de origine africană, cât pentru cei de origine europeană, care s-au corelat cu riscul ridicat de progresie, definită biochimic, sau metastazare post rezecţie chirurgicală.
„Diferențele legate de descendența noastră genetică și variațiile în semnăturile mutaționale genetice pot explica parțial de ce unele tipuri de cancer sunt mai agresive decât altele și pot dezvălui puncte slabe ale celulelor canceroase, care pot fi folosite ca țintă pentru terapie. În plus, este important să înțelegem că, deși putem găsi o mutație mai frecvent într-un grup sau altul, atâta timp cât pacientul are o mutație identificabilă, cancerul său poate fi susceptibil la tratament țintit.”, a afirmat Shyh-Han Tan, PhD, care a prezentat studiul în cadrul AACR24.
Studiul a utilizat metode de proteogenomică, care au inclus secvenţierea întregului genom, spectrometrie de masă cantitativă şi fosfoproteomică. Au fost analizate probe de cancer de prostată în fază precoce. Acestea au provenit de la 57 de persoane de descendenţă africană şi 55 de persoane de descendenţă europeană, care au participat la programul CPDR (Center for Prostate Disease Research), dedicat personalului militar.
Nivelurile de expresie proteică au fost alterate diferit la pacienţii de origine africană faţă de cei de europeni. Proteinele NDUFS8 şi NDUFV3 (subunităţi ale reductazei NADH: ubiquinonă), implicate în căile de fosforilare oxidativă, au avut o expresie crescută la nivelul tumorilor pacienţilor de origine africană. Aceste căi ar putea fi inhibate prin administrarea de metformin. Probele de la persoanele de descendenţă europeană au indicat expresia crescută a unor apolipoproteine, precum APOB sau APOC1, implicate în căile de metabolism al colesterolului.
„ADN-ul din fiecare celulă este ca un manual de instrucțiuni în care genele sunt secțiunile specifice care conțin instrucțiuni pentru fabricarea proteinelor – elementele de bază necesare pentru ca celula să funcționeze corect. Dar erorile în instrucțiuni sau mutațiile ADN-ului pot duce la generarea de proteine disfuncţionale. Avantajul unui studiu proteogenomic este că poate examina atât ADN-ul, cât și proteinele pentru a ajuta să înţelegem unde apar erorile.”, a adăugat Shyh-Han Tan.
Semnăturile mutaţionale legate de îmbătrânire au fost mai numeroase la nivelul tumorilor provenite de la bărbaţii cu decendență europeană şi sunt în concordanţă cu vârsta mai ridicată la diagnostic a pacienţilor. La bărbaţii africani, s-a constat prezenţa mai frecventă a semnăturilor mutaţionale asociate cu deficienţele de reparare a ADN-ului, ceea ce ar putea să contribuie la eficacitatea crescută a radioterapiei sau a medicamentelor care ţintesc căile de reparare a ADN-ului, precum inhibitorii PARP.
Mutaţiile au fost prezente cel mai des la nivelul cromozomilor 3p, 17p şi 18q la bărbaţii din Europa, în timp ce pacienţii de origine africană au avut adesea modificări ale cromozomilor 1p, 1q, 3q, 13q şi 19p. Locusul 17p13 a avut o rată mai mare a deleţiilor în cohorta de origine europeană. Acest locus se întinde pe o regiune relativ mare a cromozomului, cu aproximativ 70 de gene, incluzând TP53, genă de tip supresor tumoral. Locusul 1p36, care a fost asociat anterior cu susceptibilitatea pentru cancerul de prostată, a fost mai frecvent amplificat la pacienții din cohorta de origine africană.
Studiul va continua prin compararea rezultatelor obţinute cu analiza datelor de la pacienţi cu cancer de prostată din sursele disponibile public. Dacă acestea sunt similare în urma studiului unui număr mai mare de probe de la pacienţi, asocierile constate vor putea fi confirmate. De asemenea, va fi verificat pe animale de laborator dacă tumorile prostatice care prezintă anumite alterări genetice sunt sensibile la terapiile disponibile.
Citeşte şi:
- #AACR24. Mai puțin de 50% din terapiile aprobate pe cale accelerată de FDA demonstrează beneficii clinice după 5 ani
- #AACR24. Un vaccin terapeutic personalizat ARNm scade riscul de recidivă în cancerul pancreatic. Răspunsuri imune susținute după 3 ani
- #AACR23. Un nou test de biopsie lichidă detectează precoce 12 tipuri de cancere, inclusiv pe cele care eliberează cantități mici de ADN circulant în sânge