Secvențierea întregului genom ar putea deveni metoda standard pentru diagnosticarea celor mai frecvente boli neurologice moștenite

  • Medicina personalizată



Un studiu recent confirmă faptul că secvențierea întregului genom (whole genome sequencing, WGS) poate detecta rapid și cu acuratețe cele mai comune afecțiuni neurologice moștenite. Dovezile științifice susțin utilizarea secvențierii întregului genom ca instrument standard de diagnostic în practica clinică de rutină. Rezultatele au fost publicate în jurnalul The Lancet Neurology.

„Acesta reprezintă un progres major în aplicarea secvențierii întregului genom, permițând detectarea unor tulburări neurologice moștenite anterior neașteptate. În prezent, diagnosticarea acestui tip de tulburare neurologică depinde adesea de prezența unui istoric familial al bolii sau de prezența unor simptome clinice specifice, folosind WGS putem detecta aceste afecțiuni și noi boli prin expansiunea repetițiilor nucleotidice.”, a declarat prof. Sir Mark Caulfield, Queen Mary University of London.

Bolile apărute prin expansiunea repetițiilor nucleotidice (repeat expansion disorders) au secvențe scurte repetitive de ADN care provoacă boli precum sindromul X fragil (dizabilitate intelectuală), boala Huntington, ataxia Friedreich, unele forme de scleroză laterală amiotrofică și demența frontotemporală. De obicei, afecțiunile neurologice moștenite reprezintă o provocare clinică, deoarece necesită multiple investigații, ceea ce determină o perioadă de timp destul de lungă până la un diagnostic de certitudine.

abonare

Studiul a analizat acuratețea diagnosticului prin WGS, în comparație cu performanțele testului utilizat în prezent ca standard de aur în sistemul național de sănătate britanic, respectiv PCR (reacția în lanț a polimerazei). Mai întâi a fost evaluată acuratețea WGS în detectarea bolilor prin expansiunea instabilă a unor repetiții de nucleotide, repetate la 404 pacienți din sistemul național de sănătate care au fost anterior testați prin PCR.

Datele au arătat o performanță și o sensibilitate similară între cele două metode diagnostice. Ulterior, cercetătorii au analizat întregul genom a 11.631 de persoane nediagnosticate anterior, dar care prezentau caracteristici clinice asociate cu o tulburare neurologică moștenită din cadrul cohortei 100.000 Genomes Project. WGS a identificat 81 de expansiuni ale repetițiilor nucleotidice, dintre care 68 au fost confirmate ca patogene prin testare de tip PCR. Altfel spus, 68 de persoane ce prezentau semne clinice ale unei afecțiuni neurologice moștenite, dar care nu au fost diagnosticate până în prezent, au putut beneficia de un diagnostic de precizie în urma secvențierii întregului lor genom. Printre aceste 68 de persoane s-au numărat și șase copii, inclusiv o fetiță de 10 ani cu dizabilități intelectuale și un adolescent de 18 ani cu demență.

Datele arată că secvențierea întregului genom poate diagnostica la fel de eficient pacienții care așteaptă un diagnostic din sfera patologiilor neurologice moștenite, putând scurta timpul de așteptare până la diagnosticarea corectă. O singură testare WGS poate detecta multiple afecțiuni, spre deosebire de testele PCR care analizează câte o genă specifică. Tehnologia PCR utilizată în prezent este consumatoare de timp și nu este la fel de eficientă în cazul persoanelor cu manifestări clinice atipice, mai ales în cazul copiilor fără antecedente familiale de boli neurologice.

Studiul evidențiază beneficiile secvențierii întregului genom pentru diagnosticarea pacienților care ar putea avea o tulburare neurologică moștenită:

  • aflarea diagnosticului cert pentru o afecțiune nediagnosticată anterior;
  • depistarea istoricului familial;
  • înțelegerea prevalenței unor mutații genetice în populație și;
  • stimularea cercetării și dezvoltării de terapii inovatoare.

Una dintre participantele la studiu descrie în mod elocvent beneficiul major adus pacienților care prezintă anumite manifestări, dar care nu au putut fi diagnosticați înainte de efectuarea secvențierii întregului lor genom, mai ales în cazul celor cu boli rare.

„Înainte de diagnosticul meu, m-am gândit că ar fi mai bine dacă aș avea cancer, deoarece de obicei există o cale clară de acțiune care să te ajute să lupți cu boala. A avea un diagnostic nu este un leac, dar în cele din urmă am știut ce se întâmplă și am înțeles ce trebuie să fac pentru a întârzia inevitabilul cât mai mult posibil. Fac Pilates și lucrez cu un antrenor personal de două ori pe săptămână pentru a-mi maximiza forța și forma fizică pentru a combate progresia. Sunt recunoscătoare Centrului de Specialiști în Ataxie din Londra, al cărui program de cercetare mi-a permis să am un diagnostic genetic definitiv, care altfel ar fi durat mulți ani să fie pus, dacă nu deloc. De asemenea, diagnosticul definitiv a însemnat faptul că familia mea a putut fi testată genetic. Din păcate, Centrul pentru Ataxie a putut confirma rapid că și sora mea mai mică are ataxie Friedreich, așa că acum facem totul pentru a combate progresia.”, a afirmat Eileen, pacientă a The Ataxia Centre in London care a fost diagnosticată cu ataxie Friedreich în timpului studiului.

Datele științifice demonstrează impactul semnificativ pe care WGS îl poate avea, precum și fezabilitatea implementării inovației în practica medicală curentă. Un alt studiu a raportat faptul că 25% dintre diagnosticele genetice efectuate prin secvențierea genomului au avut implicații directe în deciziile clinice ale pacienților și ale familiilor acestora. Mai mult, beneficiile utilizării WGS pentru sistemul național de sănătate britanic au fost deja dovedite anterior.

Citește și: