STUDIU. Testarea genetică pentru pacienții cu mielom multiplu permite selecția cazurilor la risc înalt, care nu răspund la tratamentul standard
Un studiu publicat recent în revista „Leukemia” a examinat valoarea predictivă de risc înalt a anomaliilor cromozomiale și a profilului de expresie genică „SKY92” la pacienții cu mielom multiplu. Rezultatele subliniază importanța stratificării pacienților în funcție de rezultatele testării moleculare și posibilitatea introducerii unei abordări terapeutice personalizate.
„Nu toți pacienții cu mielom multiplu prezintă aceleași caracteristici moleculare. Știm că printr-o mai bună înțelegere a geneticii acestei boli și a profilului molecular putem formula mult mai eficient schema de tratament”, a declarat principalul autor al studiului, dr. Martin Kaiser, PhD, conducător al echipei de terapie moleculară în mielom, de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Londra.
Prognosticul pacienților recent diagnosticați cu mielom multiplu (MM) s-a îmbunătățit odată cu progresele înregistrate în aria terapeutică, însă rezultatele pentru anumiți pacienți rămân slabe. Biomarkeri ce includ anumite anomalii cromozomiale au fost asociați cu un prognostic mai slab pentru pacienții cu MM, iar existența a două sau mai multe astfel de modificări genetice (așa-numitul „double-hit”) se asociază cu o evoluție agresivă a bolii.
Multiple profiluri de expresie genică (GEPs) au fost asociate cu prognosticul pacienților cu MM, iar până în prezent doar două dintre acestea (EMC92 și UAMS GEP70) au fost integrate în studii clinice validate, comercializate sub denumirea de SKY92 MMprofiler, respectiv MyPRS. SKY92 MMprofiler (SkylineDx) include activitatea a 92 de gene care predispun la cancer și a fost validat ca test prognostic.
Detaliile studiului
Analiza a inclus peste 300 de pacienți diagnosticați recent cu mielom multiplu, care au primit tratament intensiv și la care s-au studiat anomaliile cromozomiale și statusul de risc SKY92. În vederea identificării pacienților cu risc înalt prin această dublă abordare au fost utilizate date provenite din studiul “NCRI Myeloma XI”.
Astfel, pacienții au fost împărțiți în patru categorii de risc:
- „double hit” și risc înalt SKY92 (9.7%);
- „double hit” sau risc înalt SKY92 (23.4%);
- un singur marker de risc cromozomial (24.0%);
- niciun marker de risc (42.9%).
Prezența anomaliilor cromozomiale „double-hit”și statusului molecular de risc înalt SKY92 a fost predictivă atât pentru supraviețuirea fără progresie a bolii (PFS), cât și pentru supraviețuirea globală (OS).
S-a observat că pacienții care prezentau doar profilul de risc înalt SKY92 au avut un risc de trei ori mai mare de progresie a bolii în comparație cu cei care nu au această „semnătură moleculară” și că riscul acestora de deces a fost mai mult decât dublu. În plus, pacienții care au avut atât profilul de risc înalt SKY92, cât și o dublă alterare cromozomială (“double hit”) au avut un risc de 4 ori mai mare de progresie și de 11 ori mai mare de deces în comparație cu pacienții fără acești markeri de risc.
Profilul de risc înalt SKY92 a fost asociat cu o rată de supraviețuire fără progresie a bolii și supraviețuire generală semnificativ mai scăzute în comparație cu pacienții cu risc standard SKY92.
sursa foto: Springer
„În cadrul acestui subgrup de pacienți cu MM risc foarte înalt progresia bolii este accelerată, răspunsul la terapie este slab și speranța de viață scăzută. Pacienții care au o combinație de caracteristici care predispun la un risc înalt de a avea o formă agresivă de boală nu răspund suficient la tratamentul standard.”- dr. Martin Kaiser.
Lenalidomida, ca unică terapie de întreținere, prelungește semnificativ PFS la pacienții cu o singură anomalie cromozomială sau fără markeri de risc. Când vine vorba de pacienții cu profil de risc înalt SKY92 sau cei cu double-hit, aceștia nu au obținut beneficii semnificative statistic în urma tratamentului de menținere cu lenalidomidă.
„Rezultatele demonstrează faptul că pacienții cu alterări cromozomiale double-hit sau status de risc înalt SKY92 nu pot beneficia de abordările actuale terapeutice, inclusiv lenalidomida ca unică terapie de întreținere. La acești pacienți, intensificarea tratamentului cu agenți terapeutici combinați ar putea fi benefică.”- dr. Martin Kaiser.
Paul Workman, PhD, de la Institutul de Cercetare a Cancerului (ICR) a declarat că acest studiu „arată cum este posibilă utilizarea informației genetice pentru împărțirea pacienților în diferite subtipuri de boală și planificarea corespunzătoare a tratamentului.”
Sarah McDonald, director de cercetare la Myeloma UK, a comentat : „mielomul nu este un singur cancer, astfel încât tratamentul trebuie să devină unul personalizat”.
„Următorul pas va fi combinarea rezultatelor studiului de față cu cele ale studiului OPTIMUM, aflat încă în desfășurare. Acest lucru va oferi mai multe informații privind adaptarea tratamentului pentru pacienții cu risc înalt bazat pe informația genetică” – dr. Martin Kaiser.
Despre mielomul multiplu
Mielomul multiplu (MM) este un cancer hematologic cu originea în măduva osoasă hematogenă, caracterizat de o proliferare anormală a celulelor plasmatice – un tip de leucocite specializate în producția de anticorpi. Celulele plasmatice anormale produc anticorpi anormali – proteine M, incapabili să susțină corect răspunsul imun. Acumularea acestor celule în exces în măduva osoasă conduce la inhibarea producției altor linii celulare sangvine, iar acumularea celulelor în alte țesuturi și organe conduce la multiple manifestări clinice ale bolii.
Mielomul multiplu este a doua malignitate hematologică ca frecvență, cu o incidență în creștere. Se estimează că la nivel global în anul 2018 incidența acestei afecțiuni a fost de peste 150 000 de cazuri noi, reprezentând 0,9% din totalitatea cancerelor.
Citește și:
- Ce este mielomul multiplu?
- FDA aprobă isatuximab pentru pacienții cu mielom multiplu recidivat și refractar la cel puțin două terapii anterioare
- Daratumumab schimbă de un an perspectivele în managementul mielomului multiplu pentru pacienții din România