Valoarea testării genetice în epilepsie: la 1 din 2 pacienți a fost modificat tratamentul, 75% raportând rezultate clinice îmbunătățite

Medicina personalizată

Dr. Denisa Petrescu
21 noiembrie 2022
Citit de 772 ori.

Un studiu recent arată că testarea genetică a condus la modificarea schemei terapeutice pentru aproape 50% din pacienții cu epilepsie, iar 75% dintre aceștia au raportat efecte clinice îmbunătățite ca urmare a schimbării tratamentului. Studiul a fost condus de o echipă de cercetare a companiei medicale de genetică Invitae și rezultatele au fost publicate în jurnalul JAMA Neurology.

Se estimează că pentru până la 40% dintre copiii și 23% dintre adulții cu epilepsie există un substrat genetic al afecțiunii neurologice, ceea ce ar putea influența alegerea terapiei anti-epileptice. În prezent, testarea genetică nu este efectuată la scară largă pentru pacienții diagnosticați cu epilepsie, deoarece încă nu se cunoaște măsura în care un diagnostic genetic s-ar asocia cu modificări în managementul clinic al acestor pacienți.

Studiul transversal retrospectiv a evaluat modul în care testarea genetică a pacienților cu epilepsie este asociată cu modificări ale conduitei terapeutice și rezultatelor clinice. Au fost incluși în studiu 418 pacienți cu epilepsie (adulți și copii) cărora li s-au efectuat teste genetice pentru a identifica variante genetice cauzale pentru afecțiunea neurologică. Rezultatele esențiale ale studiului sunt următoarele:

testele genetice au identificat variante de interes diagnostic în 76 de gene, 26 dintre acestea fiind cunoscute ca acționabile clinic;
un diagnostic genetic a fost asociat cu modificări ale gestionării clinice pentru 49,8% dintre pacienți, majoritatea modificărilor având loc în decurs de 3 luni de la obținerea rezultatelor testării genetice;
cele mai frecvent raportate modificări ale managementului clinic au curpins: asocierea unui nou medicament în schema de tratament, inițierea medicației antiepileptice, trimiterea unui pacient către un specialist, monitorizarea mai atentă a caracteristicilor subclinice și extra-neurologice ale afecțiunii și întreruperea unui tratament;
dintre pacienții pentru care conduita terapeutică a fost modificată ulterior testării genetice și pentru care au existat date clinice la sfârșitul perioadei de studiu:
- circa 75% au raportat rezultate clinice favorabile;
- aproximativ 65% au raportat reducerea frecvenței sau eliminarea completă a crizelor epileptice;
- 22,2% au raportat scăderea gradului de severitate a altor semne clinice;
- 6,6% au raportat diminuarea efectelor adverse ale medicației;
cu toate acestea, câțiva pacienți au raportat înrăutățirea stării clinice, cu creșterea frecvenței crizelor epileptice în 3,6% din cazuri și a efectelor adverse în rândul a 1,8% dintre pacienți.

Datele științifice obținute sugerează utilizarea testelor genetice pentru ghidarea managementului clinic al pacienților cu epilepsie, cu scopul de a îmbunătăți rezultatele clinice ale acestora. Totodată, dovezile sunt în concordanță cu noul ghid al National Society of Genetic Counselors, care recomandă testarea genetică în cazul tuturor persoanelor cu epilepsie inexplicabilă, fără limitare legată de vârstă; testarea de primă intenție fiind efectuată prin secvențierea exomului/genomului și/sau printr-un panel care să conțină mai multe gene (peste 25).

Până nu de mult timp, testarea genetică prezenta interes mai degrabă pentru sfera academică sau de cercetare. Progresul și dovezile științifice din ultimele decenii, în particular în ceea ce privește tehnologiile de tip next-generation sequencing (NGS), evidențiază utilitatea în practica medicală curentă a metodelor genetice pentru diagnostic, cu impact asupra abordării terapeutice a mai multor afecțiuni medicale. Studiul prezent contribuie astfel la construirea modelului de medicină personalizată în epilepsie. De asemenea, tocmai disponibilitatea acestor tehnologii încurajează utilizarea lor pentru caracterizarea la o rezoluție înaltă a fenotipurilor subiacente unei condiții medicale atât de polimorfe precum epilepsia. În plus, studiul arată și faptul că o caracterizare genetică precisă nu se limitează la pacienții diagnosticați cu epilepsie cu debut precoce (în copilărie), ci chiar și adulții pot beneficia de un astfel de diagnostic de precizie, care să le faciliteze ulterior un tratament anti-epileptic individualizat.

Citește și: