EMA aprobă acalabrutinib pentru tratamentul leucemiei limfocitare cronice
Acalabrutinib a fost aprobat de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) pentru a fi utilizat (în UE) în tratamentul leucemiei limfocitare cronice (LLC). Acesta poate fi administrat la pacienții de vârstă adultă, drept monoterapie, dacă aceștia au primit tratament oncologic anterior. Pentru pacienții adulți care nu au mai primit tratament pentru LLC, acalabrutinib poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu obinutuzumab.
Comitetul pentru Produse Medicale de Uz Uman (CHMP) a evaluat rezultatele medicamentului din cadrul studiilor ASCEND și ELEVATE-TN, de fază III, și a recomandat spre aprobare acalabrutinib în luna iulie 2020. Cele două studii au demonstrat că monoterapia cu acalabrutinib este eficientă la pacienții cu multiple tratamente în antecedente, iar monoterapia sau combinația cu un alt inhibitor de tirozin kinază sunt eficiente la pacienții fără tratamente în antecedente – în ambele situații clinice, noua moleculă aprobată scade riscul de deces sau progresie tumorală.
Cum funcționează acalabrutinib?
În cadrul studiilor de fază III ELEVATE-TN și ASCEND, acalabrutinib a crescut supraviețuirea lipsită de progresie tumorală. În cadrul primului studiu au fost incluși 535 de pacienți cu LLC, netratați anterior, care au primit fie molecula investigată singură, fie în combinație cu obinutuzumab (A+O), fie combinația obinutuzumab + chimioterapia clorambucil. După o urmărire mediană de 28 de luni, rezultatele au fost în favoarea acalabrutinib:
- Combinația A+O a crescut supraviețuirea fără progresie tumorală (PFS), durata mediană nefiind încă atinsă, față de combinația chimioterapică, cu o PFS de 22,6 luni – riscul de progresie sau deces sub tratamentul A+O fiind cu 90% mai mic;
- Acalabrutinib în monoterapie conferă un risc de deces sau progresie tumorală cu 80% mai mic, față de combinația terapeutică chimioterapică;
- La 30 de luni de studiu, 90% și, respectiv, 82% dintre pacienții care au primit A+O sau, respectiv, acalabrutinib, erau în viață, fără progresie tumorală – față de 34% în grupul care a primit combinația chimioterapică;
- Beneficiile au fost similare și la pacienții cu mutația del(17p), mutație ce se corelează în general cu un răspuns mai slab la tratament și cu prognostic rezervat al LLC;
- 25% dintre pacienții din grupul de studiu care a primit combinația chimioterapică au fost transferați în grupul de studiu, pentru a continua tratamentul cu acalabrutinib.
Reacțiile adverse notabile, observate în cele două grupuri de studiu, au fost fibrilația atrială, hipertensiunea arterială și hemoragiile. Pe de altă parte, în grupul de control chimioterapic au fost raportate mai frecvent reacții de hipersensibilitate legate de infuzia tratamentului (A+O 13%, combinația chimioterapică 40%), și o proporție mai mare de pacienți din grupul de control au renunțat la tratament din cauza reacțiilor adverse (14%, față de 11% și 9% în grupurile de studiu).
În cadrul studiului ASCEND, a fost evaluată monoterapia cu acalabrutinib. Au fost incluși 310 pacienți cu LLC refractară sau recidivată, care au primit în mod aleatoriu fie acalabrutinib, fie o terapie la alegerea medicului curant, rituximab combinat cu idelalisib sau bendamustine (grupul de control). În medie, pacienții aveau în antecedente două linii terapeutice pentru LLC. După o urmărire mediană de 16,1 luni:
- Supraviețuirea lipsită de progresie tumorală a fost semnificativ mai mare, în grupul de studiu neputând fi, încă, calculată, iar în grupul de control fiind de 16,5 luni;
- Riscul de deces sau progresie tumorală a fost cu 69% mai mic în grupul care a primit acalabrutinib
- La 12 luni de tratament, 88% dintre pacienții din grupul de studiu erau în viață, fără progresie tumorală, față de 68% în grupul de studiu;
- Profilul de siguranță a fost mai bun în grupul de studiu: 29% dintre pacienți au raportat reacții adverse grave, față de 26% și 56% în grupul de control (rituximab + bendamustine sau idelalisib).
Cele mai frecvente reacții adverse, în ambele studii, au fost infecțiile respiratorii superioare, cefaleea, fragilitatea vasculară (care a condus la apariția de echimoze), diareea și greața, erupții cutanate, durere musculoscheletică, fatigabilitatea. Parametrii paraclinici afectați au fost hemoglobina sangvină și numărul de plachete sanguine.
Acalabrutinib se administrează oral, sub forma de capsule de 100 mg. Această moleculă face parte din clasa inhibitorilor de protein kinază, și inhibă în mod selectiv tirozin kinaza Bruton. Astfel, funcțiile esențiale ale limfocitelor B sunt inhibate, a căror proliferare a condus la dezvoltarea leucemiei limfocitare cronice. Supraviețuirea și proliferarea acestora este împiedicată, împreună cu adeziunea celulară și chemotaxia.
În Statele Unite ale Americii, FDA a aprobat în 2019 acalabrutinib pentru tratamentul adulților cu LLC sau cu limfom limfocitic cu celule mici, și în 2017 pentru tratamentul limfomului cu celule de manta, în linia a doua de tratament.
Efectele acalabrutinib sunt studiate și în alte maladii neoplazice din sfera hematologică, ce provin din proliferarea limfocitelor B (limfom cu celule de manta,limfom difuz cu celule B mari, macroglobulinemia Waldenström, limfom folicular).
Leucemia limfocitară cronică reprezintă o proliferare anormală a limfocitelor, inițial la nivelul măduvei osoase hematogene, ulterior acestea diseminând în fluxul sangvin. Este cea mai frecventă formă de leucemie la adulți, cu 105.000 de noi cazuri, diagnosticate în 2016. Fiind o neoplazie cronică, celulele neoplazice au un ritm moderat de diviziune, infiltrând lent alte organe (precum splina, ficatul, ganglionii limfatici) și conducând în mod tardiv la simptome sau modificări paraclinice. Similar altor malignități hematologice, se manifestă cel mai frecvent prin anemie, hemoragii și infecții recurente.
Citește și:
- Leucemia limfocitară cronică: ce este și cum se diagnostichează
- Programele de suport pentru pacienții cu leucemie limfocitară cronică
- Tratamentul și asistența necesară pacienţilor diagnosticaţi cu leucemie limfocitară cronică