Acromegalia, o boală endocrină rară, pentru care stabilirea diagnosticului corect poate dura până la 16 ani

  • Health literacy



 Acromegalia este o boală endocrină rară, cu o incidență anuală de aproximativ 5 cazuri la un milion de locuitori, caracterizată prin hipersecreție de hormon de creștere (GH/growth hormone) și care se asociază cu multiple complicații cardiovasculare și metabolice. Vârsta medie la diagnosticare este între 40-50 de ani. Acromegalia se diagnostichează la aproximativ 5-10 ani după instalarea bolii, iar netratatarea acesteia duce la scurtarea duratei de viață a pacienților, riscul de deces fiind de 2-3 ori mai mare decât cel al populației generale.

Principala cauză de apariție a acromegaliei, în peste 95% din cazuri, este adenomul hipofizar cu celule somatotrofe. Există și tumori extrahipofizare, hipotalamice sau neuroendocrine secretoare de GHRH (GH-releasing hormone) care duc la un exces de GH cum sunt de exemplu unele tumori pancreatice, dar ele sunt extrem de rare, fiind întâlnite într-un procent mai mic de 5%.

abonare

Cum arată un pacient acromegal?

Principalele caracteristici fenotipice ale pacientului acromegal sunt :

  • Alungirea anormală a extremităților
  • Distanțare interdentara accentuata și prognatism – maxilar inferior proeminent
  • Bosele frontale proeminente
  • Hipertricoză
modificari faciale acromegalie
Modificările în timp ale trăsăturilor faciale la pacientul acromegal
Sursa: Newman C. In Atlas of Clinical Endocrinology: Neuroendocrinology and Pituitary Disease -SG Korenman and ME Molitch. Philadelphia, Current Medicine, 2000.

Deși acestea sunt principalele caracteristici, acromegalia este dificil de identificat și controlat. De aceea, de cele mai multe ori această boală este diagnosticată greșit sau este trecută cu vederea, iar numărul persoanelor cu acromegalie este cel mai probabil subestimat.

Diagnosticul este de cele mai multe ori pus târziu, iar procesul în sine poate dura până la șaisprezece ani în cazul unor pacienți. Acest fapt este cauzat pe de o parte de simptomatologia, nespecifică, diferită de la pacient la pacient și pe de altă parte de progresia lentă a bolii.

În toată această perioadă, pacienții suferă modificări conformaționale, ale trăsăturilor faciale, ale vocii, unii acuză pierderea acuității vizuale, transpirație excesivă, dar majoritatea sunt descurajați din cauza diagnosticelor multiple și mulți ajung să se confrunte cu numeroase complicații survenite în urma acestei boli.

Corp uman cu legături către simptomele principale ale acromegaliei
Pe lângă alungirea extremităților, în acromegalie sunt întâlnite și alte semne și simptome, precum: creșterea în dimensiuni a organelor interne (cardiomegalie, hepatomegalie, renomegalie, hipertrofia tiroidiana), artroza, sindromul de canal carpian. Sursa foto Acromegaly and Its Management-Lippincott Williams & Wilkins, 1996.44

Ce este GH și care este mecanismul de apariție al acromegaliei?

GH este sintetizat, depozitat și secretat la nivel hipofizar ca răspuns la secreția GHRH (growth hormone-releasing hormone) la nivel hipotalamic. În mod normal, GH stimulează sinteza factorului de creștere asemănător insulinei (IGF-1) din ficat dar și din alte țesuturi. Hipersecreția de GH duce la producerea excesivă de IGF-1. Acesta determină cele mai multe dintre caracteristicile fenotipice și efectele metabolice ale GH dar are, de asemenea, și efecte dăunătoare directe.

Sursa- Endocrinology: Adult and Pediatric- A. Beckers and P. Petrossians

În 2017, Organizația Mondială a Sănătății a actualizat clasificarea histologică a tumorilor neuroendocrine hipofizare. Noua clasificare a exclus termenul „adenom atipic” și a subliniat necesitatea evaluării morfologiei proliferării tumorii și a statutului de invazie pentru stabilirea prognosticului și evaluarea gradului de agresivitate.

Adenoamele hipofizare producătoare de GH au mai multe subtipuri histologice și diferă în ceea ce privește morfologia, comportamentul clinic și biologic. Clasificarea este obținută din rezultatele testelor anatomo-patologice, imunohistochimice și a factori de transcripție exprimați în celule și astfel rezultă următoarele subtipuri:

  • Adenoame producătoare de GH: adenoame somatotrofe cu granulație densă (DGSA) adenoame somatotrofe cu granule slabe (SGSA); adenoame somatotrofe granulate intermediare;
  • Adenoame mixte, producătoare de GH / prolactină: adenoame mammosomatotrofe; adenoame cu celule stem acidofile;
  •  Adenoame plurihormonale și adenoame somatotrofe silențioase.

Diagnosticul se bazează pe îndeplinirea mai multor criterii. Conform ghidurilor europene acestea sunt:

  1.  Examen clinic endocrinologic: semne și simptome de activitate a bolii și semne date de expansiunea tumorii hipofizare;
  2. Determinarea hormonului de creștere (GH) în cursul probei de toleranță orală la glucoză (OGTT) sau GH seric bazal, minim patru determinări la interval de patru ore;
  3.  Determinarea insuline-like growth factor (IGF1) cu referință faţă de grupele de vârstă și sex din România conform standardelor existente;
  4.  Imagistica – rezonanță magnetică nucleară (RMN), tomografie computerizată (CT) hipofizare sau a regiunii suspectată de tumoră;
  5. Anatomopatologie cu imunocitochimie.

Tratamentul urmărește: înlăturarea tumorii hipofizare, inhibarea hipersecreției de GH, normalizarea nivelului de IGF-1 și prevenția, respectiv corectarea complicațiilor survenite.

,,În anul 2018, a apărut un nou consens în ceea ce privește  managementul acromegaliei. Acesta vizează în principal intervențiile terapeutice atunci când  intervenția chirurgicală nu controlează în totalitate evoluția pacientului sau este vorba despre o patologie reziduală sau recidivantă. Rolul și poziționarea terapiei medicale este schimbat în ghidurile din 2018 și în consecință am analizat împreună aceste modificări și am decis  înaintarea către Ministerul Sănătății a unei propuneri de actualizare a acestui ghid.”- A afirmat Prof. dr. Cătălina Poiană în cadrul  Forumului Pfizer Endocrine desfășurat la Brașov pe data de 2 noiembrie.

Screening

Screening-ul este recomandat tuturor pacienților care prezintă caracteristici clinice ale acromegaliei. Cu toate acestea, screeningul poate fi luat în considerare și la pacienții cu mai multe afecțiuni medicale cunoscute a fi asociate cu acromegalia, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, sindromul de tunel carpian, artrita debilitantă, hipertensiune arterială și apneea in somn. Conștientizarea acestor morbidități este esențială pentru depistarea timpurie a acromegaliei.

Prognosticul

Pacienții cu acromegalie netratată au o mortalitate crescută de 2-4 ori faţă de populația generală. O metaanaliză a studiilor mai recente a arătat că există un risc crescut cu 32% de mortalitate în toate cauzele.

Citește și: